Adaugat la data: 2010-08-10
de catre: danutza
Numar pagini: 3
Tip document: .DOC
Nivel: Facultate
Dimensiune: 41.0 KB
Downloads: 1
Credite: 0

Din referat: Teoria generala a instruirii didactica generala

T E O R I A   GENERALA   A   I N S T R U I R I I

DIDACTICA GENERALA

În calitatea sa de stiinta pedagogica fundamentala, teoria generala a instruirii sau didactica generala este definita ca "o subteorie a teoriei despre educatie" (vezi Noveanu, Eugen, în Didactica, coordonator, Salade, Dumitru, 1982, pag.13).

La acest nivel sunt dezvoltate urmatoarele concepte pedagogice de baza: procesul de învatamânt, principiile procesului de învatamânt; obiectivele – continutul – metodologia – evaluarea procesului de învatamânt; proiectarea pedagogica / didactica (a activitatilor în cadrul procesului de învatamânt).

Aceste concepte pedagogice de baza vor fi analizate pe parcursul urmatoarelor patru module de studiu:

1) – modulul de baza – PROCESUL DE ÎNVATAMÂNT;

2) PRINCIPIILE PROCESULUI DE ÎNVATAMÂNT;

3) STRUCTURA DE BAZA A PROCESULUI DE ÎNVATAMÂNT;

4) PROIECTAREA ACTIVITATILOR LA NIVELUL PROCESULUI DE ÎNVATAMÂNT.

PROCESUL DE ÎNVATAMÂNT

Modulul nr.1 – propus ca modul de baza, indispensabil pentru întelegerea problematicii complexe a didacticii generale, include urmatoarele teme de studiu:

a) definirea procesului de învatamânt;

b) dimensiunile generale ale procesului de învatamânt;

c) analiza procesului de învatamânt la nivel functional-structural;

d) caracteristicile generale ale procesului de învatamânt.

Definirea procesului de învatamânt
   
Procesul de învatamânt reprezinta principalul subsistem al sistemului de învatamânt în cadrul caruia sunt realizate activitatile didactice (lectii etc.) si educative (ore de dirigentie etc.) proiectate conform obiectivelor generale si specifice stabilite la nivel de politica scolara/universitara (vezi programele scolare dar si unele programe extrascolare).

Aceste activitati, integrate în cadrul instruirii, proiectata de profesor în contextul specific fiecarei discipline scolare, au ca efect învatarea didactica realizata de elev conform programelor si manualelor scolare, în clasa si în afara clasei, în mediul scolar si extrascolar.

Ambele activitati – cea de instruire, proiectata de profesor si cea de învatare didactica, realizata de elev, ca efect direct si indirect al instruirii – sunt subordonate unei activitati cu un grad mai mare de generalitate, educatia, studiata în partea I a cursului nostru.

În aceasta perspectiva, procesul de învatamânt este cunoscut si sub numele de “proces instructiv-educativ”, iar teoria instruirii este considerata “subteorie a teoriei a educatiei”    

Prin activitatea de instruire / învatare, subordonata activitatii de educatie (care vizeaza formarea-dezvoltarea personalitatii prin actiuni structurate pe baza corelatiei subiect (educator) – obiect (educat), procesul de învatamânt contribuie la realizarea functiilor generale ale educatiei, transpuse într-un context didactic specific, dependent de particularitatile fiecarei vârste psihologice, fiecarei trepte si discipline scolare.

În raport de functiile generale ale educatiei si de structura de baza a educatiei, procesul de învatamânt include un ansamblu de variabile dependente sau independente de actiunea directa a profesorului.

Ansamblul acestor variabile delimiteaza dimensiunile generale ale procesului de învatamânt.

Dimensiunile generale ale procesului de învatamânt
   
Dimensiunile generale ale procesului de învatamânt sunt evidente în contextul abordarii sistemice a variabilelor angajate în proiectarea activitatii didactice / educative.

Dimensiunea functionala a procesului de învatamânt vizeaza un ansamblu de variabile dependente de sistem, stabilite la nivelul documentelor de politica a educatiei: finalitatile macrostructurale (idealul educatiei-scopurile educatiei) care determina finalitatile microstructurale (obiectivele generale si specifice ale procesului de învatamânt).

Modul de proiectare a acestor finalitati depinde de ponderea acordata functiilor principale ale educatiei care contribuie la realizarea functiei fundamentale a educatiei, formarea-dezvoltarea personalitatii.

De exemplu, sistemele de învatamânt care pun accentul pe functia politica în detrimentul celei culturale, întretin, la nivelul procesului de învatamânt, tendinta de politizare a continuturilor instruirii / învatarii.

Dimensiunea structurala a procesului de învatamânt vizeaza o alta categorie de variabile, dependente de sistem: resursele pedagogice (materiale, umane, bugetare, informationale).

Cantitatea si calitatea acestora conditioneaza gradul de reusita al activitatilor proiectate si realizate la nivelul procesului de învatamânt.

Avem în vedere:

a) baza didactico-materiala existenta la nivelul unei scoli, unei clase de elevi, unei discipline de învatamânt (vezi mai ales în cazul unor discipline ca: fizica, educatia tehnologica, educatia fizica, informatica etc.);

b) calitatea unei anumite generatii de elevi dar si calitatea unei anumite generatii de profesori, dependenta de sistemul de formare initiala si continua instituit la nivel national, teritorial si local;

c) resursele bugetare alocate  de la nivel national, teritorial si local;

d) resursele informationale existente în scoala sau în zona scolara (vezi calitatea bibliotecilor scolare dar si noilor institutii – mediatecile scolare care valorifica noile tehnologii informationale).

Dimensiunea structurala a procesului de învatamânt reflecta modul de organizare a sistemului de învatamânt în ansamblul sau: organizarea pe niveluri, trepte, cicluri, discipline scolare dar si organizarea anului scolar (trimestre, semestre, vacante scolare, examene, evaluari globale periodice etc.)

Dimensiunea operationala a procesului de învatamânt vizeaza variabilele dependente exclusiv de cadrul didactic, variabile angajate în activitatea de proiectare, realizare si dezvoltare (perfectionare în raport de schimbarile care apar pe parcurs) a unor activitati didactice/educative concrete: lectii, ore de dirigentie etc.

În aceasta perspectiva cadrul didactic are raspunderea proiectarii, realizarii si dezvoltarii unor activitati didactice si educative eficiente, cunoscând toate variabilele dependente de sistem adaptabile la conditiile fiecarei, fiecarei   clase de elevi, fiecarui elev în parte.

Evaluarea eficientei activitatilor organizate în cadrul procesului de învatamânt presupune o judecata valorica orientata special asupra raportului existent între variabile dependente de sistem si cele dependente de cadrul didactic.

O asemenea judecata valorica vizeaza atât activitatea de proiectare, realizata de fiecare cadru didactic în anumite conditii concrete, cât si activitatea de inspectie scolara, organizata la nivel national, teritorial si local.

Trasaturile generale ale procesului de învatamânt

Trasaturile generale ale procesului de învatamânt sunt evidente la nivelul structurii actiunii educationale (vezi partea I, modulul 1, structura actiunii educationale) operabila si în cazul activitatilor didactice / educative,  bazate pe corelatia existenta între subiectul educatiei / cadrul didactic si obiectul educatiei /elevul, studentul etc.

Analiza activitatilor didactice /educative, proiectate, realizate si dezvoltate la nivelul procesului de învatamânt, permite sesizarea a trei trasaturi generale ale procesului de învatamânt:

a) interactiunea subiect-obiect, proiectata si realizata la nivelul relatiei de comunicare pedagogica dintre "emitator" (cadrul didactic) si "receptor" (prescolarul, elevul, studentul)

– în aceasta acceptie se vorbeste despre “caracterul bilateral” al procesului de învatamânt”(opus caracterului unilateral) – vezi Nicola, Ioan, 1996; 

b) unitatea informativ-formativ (informare – formare-dezvoltare), proiectata si realizata la nivelul continutului mesajului educational, construit de cadrul didactic special pentru declansarea raspunsului comportamental al prescolarului, elevului, studentului (informarea, selectionata pe criterii pedagogice optime, asigurând, în mod implicit si explicit, formarea elevului în sens ascendent pozitiv);

c) reglarea-autoreglarea activitatii proiectata si realizata de cadrul didactic în functie de raspunsul prescolarului, elevului, studentului, la nivelul unor circuite de conexiune inversa pozitiva (realizabile pe tot parcursul activitatii), deschise în directia (auto)perfectionarii.