Referate
Problema culorii in filosofia mintii
Problema culorii în filosofia mintii
1.Introducere.
Qualia este un termen destul de popular în domeniul filosofiei mintii si al neurostiintelor.
El se refera in linii mari atât la reprezentarile ce au loc la nivelul mentalului dar si la diferitele senzatii resimtite.
Voturi:0
de catre: danutza
Numar pagini: 9
Tip document: .doc
Nivel: Liceu
Dimensiune: 57.0 KB
Downloads: 1
Credite: 0
Din referat: Problema culorii in filosofia mintii
Problema culorii în filosofia mintii
1.Introducere.
Qualia este un termen destul de popular în domeniul filosofiei mintii si al neurostiintelor.
El se refera in linii mari atât la reprezentarile ce au loc la nivelul mentalului dar si la diferitele senzatii resimtite.
De exemplu, daca privesc o minge de fotbal, iar apoi închid ochii, voi încerca sa mi-o reprezint la nivel mental.
Aceasta reprezentare va avea o anumita calitate intrinseca (modul în care vad petele albe si negre dispuse pe minge, intensitatea culorilor, etc) pe care o numim „qualia” .
Aceasta poate fi asociata atât reprezentarilor vizuale cât si senzatiior de durere, foame, frig, etc.
În cele ce urmeaza voi încerca sa analizez acest concept oprindu-ma asupra unui singur aspect al problemei: culoarea.
Mai precis voi încerca sa arat ce rol are acest concept în tentativa mai multor teorii de a defini culoarea.
Dupa cum voi arata în continuare definirea culorii prezinta o serie de dificultati ce au consecinte atât în filosofia mintii cât si în stiintele particulare (optica, fizica culorii, etc.).
2.Dificultati ale definirii culorii.
Pentru a clarifica problema definirii culorii D.Hilbert considera necesare urmatoarele lamuriri.
Sa consideram ca avem trei definitii ale culorii (acestea sunt de fapt cele mai uzuale definitii în domeniu):
1. Culoarea este o proprietate pe care o au obiectele independent de minte.
2. A vizualiza o culoare înseamna a avea capacitatea de a vedea culorile obiectelor.
3. Nu exista nici o proprietate independenta mental care sa fie identificata vizual de toate organismele cu abilitatea de a vedea culori.
Hilbert sustine ca ar exista temeiuri serioase pentru a accepta fiecare din aceste propozitii ca fiind adevarata însa ele nu pot fi luate împreuna ca fiind adevarate.
Aceasta dificultate provine din faptul ca în definitii se asuma ca o culoare reprezinta o singura proprietate.
De exemplu, daca am lua propozitiile 1 si 2 împreuna acestea par sa sustina ca exista o anumita proprietate pe care toate organismele dotate cu simt vizual o pot identifica.
De cealalta parte, propozitia 3 sustine ca nu poate exista o asemenea proprietate.
Problema care ar aparea în cazul de fata este ca pornind de la aceste trei propozitii nu putem da o definitie clara a culorii.
În acest sens Hilbert considera ca este necesar sa se faca o lamurire preliminara asupra celor trei propozitii.Solutia pe care o propune el este urmatoarea: cele trei propozitii nu sunt de acelasi fel.
Propozitia 1 reprezinta o „teza metafizica despre statutul ontologic al culorii” .Propozitia 3 reprezinta o teza empirica despre care anume proprietati sunt identificabile de organismele cu simt vizual.
Ceea ce se poate deduce de aici, spune Hilbert, este urmatoarea dilema: daca acceptam propozitia 1 atunci propozitia 2 pare sa fie triviala; daca însa respingem propozitia 1 atunci statutul propozitiei 2 va fi mult mai problematic.
Care ar fi problema atunci?O solutie posibila ar fi una din cele de mai sus: sa acceptam propozitia 1 si sa renuntam la propozitia 2.
În acest caz vom obtine o teorie conform careia culoarea reprezinta o proprietate obiectiva (ceea ce afirma propozitia 1).
Totusi, desi Hilbert nu pune problema în aceeasi maniera daca acceptam propozitia 1 aceasta va intra în contradictie cu propozitia 3.
Pe de alta parte daca am elimina propozitia 1 atunci n-ar mai exista nici o dificultate în a reconcilia celelalte doua propozitii.
În alta ordine de idei exista filosofi care resping atât propozitia 1 cât si 2 si accepta propozitia 3.Acceptarea propozitiei conduce la asertiunea ca nu exista vreo proprietate singulara pe care o pot identifica toate organismele dotate cu simt vizual.
Aceasta pozitie se sprijina pe ultimele cercetari stiintifice care au relevat diferenta calitativa a culorilor în experienta interna a fiintelor cu simt vizual.
Asadar respingerea obiectivitatii culorii ca experienta interna mentala se face pe baza introducerii conceptului de „qualia”.Qualia reprezinta calitatea experientei interne.
De pilda daca am pune doi indivizi sa îsi imagineze o minge rosie nu este sigur ca cei doi îsi vor imagina aceeasi minge roaie de aceeasi intensitate sau nuanta.
Aceasta se datoreaza faptului ca fiecare are la nivel mental o qualia proprie.
Daca am accepta pozitia filosofica exprimata de propozitia 1 si am extinde-o la nivelul definirii reprezentarilor culorilor am fi nevoiti sa admitem ca cei doi indivizi ar avea aceeasi qualia.
Însa qualia nu exclude propozitia 1 pentru ca ea reprezinta doar o calitate a unei experiente si nu culoarea propriuzisa.
Acum,tocmai aceasta problema a culorii propriuzise devine centrala.Exista culori independent de abilitatea noastra de a le percepe?
O alta teorie apropiata de ideea propozitiei 3, este dispozitionalismul.
Cuprins
1.Introducere.
2.Dificultati ale definirii culorii.
3.Qualia si dispozitionalismul.
4.Functionalismul culorii.
5.Concluzii.