Adaugat la data: 2010-08-10
de catre: danutza
Numar pagini: 12
Tip document: .doc
Nivel: Facultate
Dimensiune: 71.0 KB
Downloads: 2
Credite: 0

Din referat: Personalitatea juridica a societatilor comerciale

CAPITOLUL  I

Istoricul societatilor comerciale

Sectiunea I

Importanta înfiintarii societatilor comerciale si evolutia lor

Înca din antichitate oamenii si-au manifestat dorinta de a obtine anumite marfuri si servicii si astfel au aparut si persoanele pregatite pentru a oferii aceste lucruri contra cost.

Deoarece nevoile oamenilor s-au diversificat, schimbul initial s-a transformat în activitate aducatoare de profit, iar aceasta activitate a necesitat anumite reglementari juridice.

Astfel, în Babilon, Codul lui Hammurabi reglementa diverse activitati comerciale, între care se afla camata, negustorii profesionisti, contractele de împrumut si locatiune. 

Societatea comerciala, alaturi de celelalte institutii de drept, a aparut ca urmare a progresului economic si social.

Negustorii, prin efortul lor individual, nu mai erau în masura sa satisfaca necesitatile sporite de consum ale oamenilor.

În dreptul roman societatea comerciala a fost definita ca fiind un contract consensual prin care doua sau mai multe persoane se obligau sa puna ceva în comun pentru a obtine un câstig.

Asociatii puteau aduce în societate bunurile lor prezente si viitoare (societas omnium bonorum), un singur bun (societas unius rei) sau puteau sa puna în comun veniturile lor (societas questus). În dreptul roman însa, societatile comerciale astfel înfiintate nu aveau personalitate juridica.  

Perioada Evului Mediu a adus o înflorire a comertului în republicile italiene Genova, Venetia si Florenta unde activitatea economica a cunoscut o înflorire reflectata atât în comertul pe mare, cât si pe uscat.

Aici au aparut primele societati în comandita, care permiteau nobililor, militarilor si persoanelor apartinând clerului sa speculeze asupra sumelor de bani detinute desfasurând acte de comert prin persoane interpuse (comanditarii), deoarece aceste categorii de persoane aveau interdictie de a desfasura activitati comerciale în nume propriu. 

Înfiintarea coloniilor de catre Anglia, Olanda si Franta a determinat înfiintarea societatilor anonime pe actiuni, cum sunt Compania Olandeza a Indiilor Orientale (1602), Compania Insulelor Americii (1626), Compania Noilor Frante (1628).

Reglementarea sistematica a societatilor comerciale a fost realizata pentru prima data de catre Codul Comercial Francez din anul 1807, care reglementeaza societatile în nume colectiv, în comandita si societatile anonime ( societatea pe actiuni si în comandita pe actiuni).

Aceasta reglementare a fost preluata si de alte tari si a fost consacrata si de Codul comercial român (1887), dar prin filiera Codului comercial italian (1882).

Societatea cu raspundere limitata a fost reglementata la sfârsitul secolelor al XIX-lea, mai întâi în Germania, de unde a fost preluata de Franta si, ulterior, de alte tari europene. 

Sectiunea a II-a

Reglementarea juridica a societatilor comerciale

Primele reglementari distincte ale societatilor comerciale s-au facut în Codul comercial, titlul VII – „Despre societati si despre asociatiuni comerciale”, si erau avute în vedere societatea în nume colectiv, societatea în comandita simpla, societatea în comandita pe actiuni, societatea pe actiuni si asociatia în participatie.

Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale  , a abrogat partial dispozitiile Codului comercial în materie de societati, ramânând în vigoare numai dispozitiile referitoare la asociatia în participatiune (art. 251-256) si la asigurarile mutuale (art.257-263).

Normele juridice prevazute în Legea nr. 31/1990 au un caracter general, aplicându-se, ca regula generala, tuturor formelor de societate, dar cuprind si reguli speciale, aplicabile fiecarei forme de societate în parte.

De asemenea, aceasta lege, cuprinde anumite dispozitii imperative, de la care asociatii nu pot deroga prin actul constitutiv pe care îl încheie.

Dispozitiile Legii nr. 31/1990 se completeaza cu prevederile Codului comercial, ale Codului fiscal si ale Codului de procedura fiscala.

Reglementari speciale în materie de societati comerciale sunt cuprinse si în Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului  , Legea nr. 82/1991 a contabilitatii  , Legea nr. 359/ 2004 privind simplificarea formalitatilor la înregistrarea în registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, înregistrarea fiscala a acestora, precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice  , Legea nr. 85/2006 prind procedura insolventei  , Hotarârea Guvernului nr. 1323/1990 – enumera tipurile de activitati ce nu pot face obiectul de activitate al societatilor comerciale  , Hotarârea Guvernului nr. 656/1997 privind clasificarea activitatilor din economia nationala – C.A.E.N..

În acelasi timp, Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale  , O.U.G. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului  , care a abrogat Legea nr. 58/1998 – legea bancara   si O.U.G. 97/2000 privind organizatiile cooperatiste de credit, Legea nr. 297/2004 privind piata de capital   si Legea nr. 32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor    sunt reglementari speciale în materia societatilor comerciale. 

Sectiunea a III-a

Notiunea de „societate comerciala”

Societatea comerciala poate fi definita ca o grupare de persoane constituita pe baza unui contract de societate si beneficiind de personalitate juridica, în care asociatii se înteleg sa puna în comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comert, în scopul realizarii si împartirii profitului rezultat. 

O alta definitie data societatii comerciale este aceea ca societatea comerciala este o entitate constituita pe baza unui contract sau act unilateral – denumit generic „act constitutiv” -, în virtutea careia se creeaza o persoana juridica si în care asociatii (persoane fizice sau juridice) stabilesc sa puna în comun anumite bunuri ( o valoare patrimoniala) pentru savârsirea de fapte de comert în vederea realizarii si împartirii profitului obtinut.