Adaugat la data: 2010-08-11
de catre: danutza
Numar pagini: 3
Tip document: .DOC
Nivel: Gimnaziu
Dimensiune: 45.5 KB
Downloads: 1
Credite: 0

Din referat: Nasul, sinusurile, mirosul

Nasul, sinusurile, mirosul

Structura nasului si a sinusurilor. Pe peretii laterali ai foselor nazale se afla câte trei reliefuri rulate în forma de pâlnie, situate unul deasupra altuia, numite cornete (superior, mijlociu si inferior).

Sinusurile sunt cavitati situate în grosimea oaselor fetei, pline cu aer si acoperite de o mucoasa identica cu cea care acopera fosele nazale. Ele se deschid în nas.

Mentionam celulele etmoidale anterioare si posterioare, sinusurile sfenoidale, sinusul frontal si sinusurile maxilare. Tot în nas se deschide canalul prin care lacrimile trec din sacul lacrimal în nas.

Fosele nazale au rol în apararea de infectii a cailor respiratorii, în vorbire prin functia de cavitate de rezonanta si în declansarea unor reflexe.

Organul mirosului este constituit din portiunea superioara a mucoasei, care este diferentiata ca organ receptor la excitantii chimici adusi de aer. Sinusurile au rol de cavitati de rezonanta în vorbire si rol în încalzirea si umidificarea aerului respirat.

Corpii straini în nas sunt de obicei unilaterali si mici, mai frecvernti la copii. Bolnavul prezinta o senzatie de înfundare a nasului, secretie nazala galbena-purulenta, uneori amestecata cu sânge.

La examenul nasului se constata prezenta corpului strain care determina congestia si uneori ulcerarea mucoasei nazale, acoperita de secretii purulente.

Tratamentul efectuat numai de medic consta în extragerea corpului strain cu pense si cârlige speciale, dupa o anestezie a mucoaseri nazale. În caz de esec, corpii straini sunt împinsi înapoi si culesi în cosuletul unui apasator de limba împins pâna în fundul gâtului.

Epistaxisul sau hemoragia nazala este de obicei de cauza locala, prin traumatisme (scarpinat, lovit) la nivelul petei vasculare  de pe septul nazal (regiune bogata în vase).

Cel de cauza generala se întâlnerste în bolile cardiovasculare (hipertensiune arteriala), emfizemul pulmonar, boli de ficat si rinichi, tumori ale gâtului, intoxicatii, boli infecto-contagioase, boli de sânge (leucemie).

Tratamentul consta în masuri generale: linistirea bolnavului si a persoanelor emotive din jurul lui, deschiderea gulerului, slabirea centurii, asezarea bolnavului într-o pozitie potrivita (ridicat cu barbia în piept, sau culcat pe partea care sângereaza în caz de tendinta la lesin).

Masurile locale pentru oprirea hemoragiei sunt: compresiunea petei vasculare efectuata cu degetul prin intermediul aripii nasului ce se poate face chiar de catre bolnav.

Este utila aplicarea unui tampon de vata îmbibat în solutie de aspirina 10% (un comprimat de aspirina la o lingura de apa calduta) prin intermediul caruia se comprima pata vasculara, masura de obicei suficienta. În caz de esec, amânarea prezentarii la medic nu are nici o justificare.

Deviatia septului nazal este o afectiune în care peretele ce desparte cele doua fose nazale este deviat de la pozitia sa mediana prezentând, fie o creasta osoasa sau cartilaginoasa, fie o bombare anormala în una din fose, ducând la astuparea acesteia.

Deformarea septului poate fi datorita unui traumatism sau unor vicii de dezvoltare a masivului facial, dar nu produce tulburari decât când este accentuata. Tratamentul este chirurgical, cu rezultate foarte bune.


Rinita acuta (coriza acuta) este o boala frecvent întâlnita în special primavara si toamna, fiind favorizata de starile de oboseala, subalimentatie, respirarea unui aer viciat cu gaze si pulberi toxice.

Infectiile virotice si bacteriene la care se adauga actiunea nociva a frigului (exercitat în special asupra cefei si extremitatilor) sunt considerate factorul determinant. Boala începe cu senzatie de înfundare a nasului, usturime si uscaciune la nivelul nasului si gâtului, stranuturi dese însotite de secretie nazala apoasa, abundenta, lacrimare, senzatie de înfundare a urechilor.

În zilele urmatoare secretia devine galbena-purulenta, diminuând pâna la disparitie dupa o saptamâna. Ca semne generale, bolnavul prezinta dureri de cap, indispozitie, mici frisoane, stare subfebrila, lipsa poftei de mâncare, insomnie.  

Tratamentul la început consta în instilarea înnas de Mentorin 6 – 8 picaturi de 3 ori pe zi, Rinofug 2 – 3 picaturi. Medicamentele antihistaminice (Romergan, Avil, Feniramin) dau rezultate bune.

În perioada de stare se instileaza în nas substante antiseptice si vasoconstrictoare (Mentorin, Rinofug), se fac instilatii cu alcool mentolat 4% (1 lingurita la un litru de apa fierbinte; vaporii se aspira pe nas 10 minute prin intermediul unui cornet aplicat deasupra vasului cu medicament) repetat de 2 – 3 ori pe zi.

Tratamentul medicamentos general consta în antitermice (aspirina, piramidon), vitamina C, calciu si bai calde la picioare. Concediul medical, atunci când este necesar, nu se utilizeaza pentru rezolvarea unor probleme gospodaresti personale, ci pentru odihna, cel mai bine repaus la pat.

Rinitele cronice catarale se manifesta prin senzatie de nas înfundat si jena accentuata la respiratia pe nas, în special în pozitie culcat, scurgere nazala mucoasa sau mucopurulenta ce poate ajunge si în gât, dând o senzatie de corp strain.

Bolnavul se mai plânge de scaderea mirosului, dureri de cap, oboseala, scaderea auzului, somn neodihnitor, inflamatii repetate faringiene, amigdaliene si bronsice.

Tratamentul consta în instilatii nazale cu substante antiseptice (colargol, protargol), solutii uleioase (oleugomenolat 1 – 2%), sau Mentorin, Rinofug, câte 5 – 6 picaturi în fiecare nara, repetat de 3 – 4 ori pe zi. Tabletele „Inhalant” sunt de asemenea utile.

Dupa inhalatie, bolnavul nu va parasi camera 20 de minute. Pentru cresterea rezistentei organismului se recomanda vitamine (A,B,C,D), preparate de calciu, fosfor, fier, alimentatie bogata în  proteine (lapte, carne, oua), cu excluderea condimentelor.

Se vor înlatura toate focarele infectioase din vecinatate (sinuzite, amigdalite) si cauzele de obstructie nazala (vegetatii adenoide, deviatii de sept nazal).

Rinitele cronice hipertrofice se caracterizeaza printr-o degenerare a mucoasei nazale de tip edematos polipoid.

Mucoasa nazala, în special la nivelul cornetelor (capul si coada mai ales a cornetului inferior) se îngroasa, devine edematoasa, albicioasa–albastruie, neregulata, astupând fosele nazale.

Bolnavul se plânge de uscaciunea gurii, are mirosul si auzul scazute, sforaie în somn, somnul este neodihnitor. La început, obstructia nazala apare la o singura nara, alternativ, în special în pozitia culcat (la nara situata dedesubt), apoi devine bilaterala si permanenta.

Tratamentul, în afara maasurilor amintite la rinita cronica catarala, consta în repermeabilizarea foselor nazale prin provocarea unor cicatrice retractile la nivelul cornetelor (prin galvanocauterizari, injectii cu substante sclerozante), iar la nevoie extirparea mucoasei nazale în exces (extirparea cozii de cornet hipertrofiate etc.).

Ozena sau rinita cronica atrofica ozenoasa este o boala întâlnita mai des la femei, caracterizata prin atrofia nasului si prezenta de cruste nazale cu miros respingator.

Crustele nazale de culoare galbena-verzuie rezulta din uscarea secretiei si prezinta un miros respingator ce provoaca repulsia celor din jur. Cauzele determinante ale bolii sunt necunoscute.

Tratamentul consta în spalaturi nazale zilnice cu ser fiziologic caldut (la 1 litru de apa clocotita se pune o lingurita de sare de bucatarie, se lasa sa se raceasca si se toarna în pumn, aspirându-se solutia pe nas) care înmoaie crustele si usureaza dezlipirea lor.

Se picura apoi în nas oleugomenolat 1 – 2% sau vitamina A uleioasa. Se mai fac badijonari ale mucoasei nazale cu solutii de Lugol si glicerina, untura de peste, solutii de streptomicina. Inhalatiile cu ape sulfuroase (Caciulata, Govora) sunt si ele utile.

Ca tratament general se administreaza vitamine si calciu. Tratamentul chirurgical urmareste: combaterea uscaciunii nazale prin devierea lacrimilor în meatul mijlociu nazal, sau a secretiei parotidiene în sinusul maxilar; reducerea calibrului foselor nazale prin apropierea peretilor laterali ai foselor de septul nazal. Rezultatele sunt în general satisfacatoare.

Sinuzita acuta este inflamatia acuta a mucoasei sinusului. Ea poate interesa un singur sinus (maxilar, etmoid, sfenoid), mai multe sinusuri (polisinuzita fronto-etmoido-maxilara), toate sinusurile de pe o parte (pansinuzita acuta dreapta, stânga) sau de ambele parti (pansinuzita acuta bilaterala).


Simptomele principale acuzate de bolnav sunt durerea de cap, scurgerea nazala mucopurulenta, înfundarea nasului, scaderea mirosului, febra, ameteli, lipsa poftei de mâncare. Sediul durerii variaza dupa sinusul inflamat (în obraz, în sinuzita maxilara; în arcada sprâncenoasa, în sinuzita frontala; în unghiul intern al orbitei, în sinuzita etmoidala anterioara; în crestetul capului, înapoia ochilor si în ceafa, în sinuzita etmoido-sfenoidala).

Radiografia sinusurilor arata opacifierea lor datorita umplerii cu secretii purulente.

Tratamentul consta în repaus în casa, bai fierbinti la picioare, instilatii nazale cu Rinofug, Mentorin, ser fiziologic efedrinat 2% de 3 – 4 ori pe zi, inhalatii cu alcool mentolat 4% sau „Inhalant” (o tableta la 1 litru de apa fierbine) repetate de de 3 – 4 ori pe zi.

La nevoie se recurge la administrarea de antibiotice (de preferat cele cu spectru larg: tetraciclina, aureomicina).

Sinuzita cronica este inflamatia cronica a mucoasei sainuzale ce urmeaza unei sinuzite acute nevindecate deplin în 2 – 3 luni.  Ea poate interesa un singur sinus, mai multe sinusuri sau toate sinusurile.

Bolnavul se plânge de o scurgere nazala purulenta permanenta, uneori rau mirositoare si o senzatie de greutate care în perioadele de acutizare se poate transforma în durere localizata în raport cu sinusul bolnav.

Secretia nazala si modificarile mucoasei produc înfundarea nasului si scaderea mirosului pâna la disparitie. Datorita înghitirii puroiului, bolnavul prezinta tulburari digestive si inflamatii repetate ale faringelui, laringelui, traheei si bronhiilor.

Tratamentul sinuzitei cronice acutizate este acelasi cu al sinuzitei acute. Cele recent cronicizate beneficiaza de tratament conservator; în sinuzitele maxilare se fac punctii sinuzale si spalaturi cu ser fiziologic steril urmate de instilarea de solutii antibiotice, hidrocortizon si alfachimotripsina.

În formele vechi, cu modificari ireversibile ale mucoasei sinuzale, se procedeaza la drenarea supuratiei si înlaturarea mucoasei bolnave pe cale chirurgicala.