Referate
Mierea de albine
Mierea de albine
INTRODUCERE:
De peste sase milenii de istorie scrisa, mierea si-a pastrat renumele de medicament si aliment.Mierea se numeste un lichid dulce, cules din flori sau din alte parti ale plantelor, preparat si depozitat de albine in faguri.
Aceasta poate cristaliza, capatand in acest caz o consistenta solida din care poate fi readusa la cea lichida prin incalzire omogena la temperatura de 35-40° C.
Voturi:0
de catre: danutza
Numar pagini: 3
Tip document: .doc
Nivel: Gimnaziu
Dimensiune: 125.5 KB
Downloads: 1
Credite: 0
Din referat: Mierea de albine
Mierea de albine
INTRODUCERE:
De peste sase milenii de istorie scrisa, mierea si-a pastrat renumele de medicament si aliment.Mierea se numeste un lichid dulce, cules din flori sau din alte parti ale plantelor, preparat si depozitat de albine in faguri.
Aceasta poate cristaliza, capatand in acest caz o consistenta solida din care poate fi readusa la cea lichida prin incalzire omogena la temperatura de 35-40° C.
Mierea e cel mai sanatos aliment natural si nu degeaba se spune ca pe Taramul Fagaduintei curg rauri de miere.
Putina lume stie ca exista tratamente cu miere pentru aproape toate tipurile de afectiuni. Bineinteles ca nu orice miere e buna, atat la gust cat si ca proprietati terapeutice.
Mierea de albine este un produs natural complex rezultat al nectarului floral al plantelor si al imbogatirii acestuia de catre albine (Apis mellifera L) cu substante proprii, prin actiunea sucului secretat de glandele acestora.
Generalitati
Mierea de albine este un produs natural complex rezultat al nectarului floral al plantelor si al imbogatirii acestuia de catre albine (Apis mellifera L) cu substante proprii, prin actiunea sucului secretat de glandele acestora.
Albinele produc frecvent si miere de mana, care provine din diverse lichide dulci din planta, dar nu din floare.Productia mindiala de miere variaza de la an la an, cantitatea medie in prezent este in jur de 700.000 t.
Este o solutie apoasa bogata în substante zaharoase - pâna la 80% - reprezentate îndeosebi de glucoza si fructoza ce provin din nectarul floral, extrafloral, mana si alte surse, recoltate de albine si depozitate în faguri.
Enzimele, pe care albinele le introduc în nectar, au însusirea de a scinda zaharoza, maltoza, melezitoza, rafinoza, melibioza etc., acest proces durând ani îndelungati.
Transformarea nectarului de catre albine în miere este însotita apoi de preschimbarea si înlocuirea continutului de acizi nefolositori, odata cu eliberarea surplusului de apa. Valoarea pH-ului dintr-o miere maturizata variaza de la 3-5-5,5, dupa provenienta ei floristica.
Capacirea mierii cu o pojghita de ceara la suprafata celulelor din fagure contribuie la mentinerea calitati ei initiale, capacirea având rolul de a izola mierea de influenta umezelii din mediul înconjurator.
Cu ocazia invertirii nectarului în miere sunt încorporate proteine, materii albuminoide, acizi (formic, malic, citric, gluconic, succinic, acetic), substante minerale (fosfati de calciu, fier, saruri de aluminiu, strontiu, cobalt, titan, crom, iod, argint, zinc, plumb, iridiu etc. în cantitati infinitezimale), substante functionale de origine organica (enzime, catalaza, inulaza, inhibina), vitamine, antibiotice naturale, hormoni si polen, mierea neputând fi egalata de nici un preparat farmaceutic sintetic caci ea este o substanta vie si direct asimilabila.
Extragerea mierii
Mierea extrasa este pusa direct în bidoane înalte, unde dupa ce se limpezeste va fi curatata de resturile de ceara. Mierea filtrata pierde 20-40% din substantele valoroase (în special particulele fine de polen aflate în suspensie) si de aceea se recomanda doar maturarea, decantarea si raclarea cu o lingura sau o spatula dupa 3-4 zile de repaus.
Pentru a se grabi maturarea mierii, mai ales daca extractia s-a facut pe timp umed, se aseaza în camera de maturare 7-8 kg de var nestins, care absoarbe umiditatea produsa de evaporarea surplusului de apa din miere.
Dupa câteva zile, operatia se va repeta, pâna când observam ca mierea din maturatoare are vâscozitatea normala.
Cea mai buna maturare se face la o temperatura de peste 25 oC, o cantitate mai mare de miere necesitând circa 2 saptamâni pentru încheierea cu succes a maturarii. Spuma ridicata deasupra mierii va fi raclata cu o lingura, astfel ca suprafata mierii din maturator sa ramâna în contact direct cu aerul cald al camerei de maturare si depozitare.
Spuma se ridica si mai bine folosind un prosop umed, dar stors de apa, care se pune deasupra ei, lasându-l acolo 6-7 ore; în acest timp spuma cu toate impuritatile se lipesc de prosop, dupa ridicarea prosopului suprafata mierii ramânând curata.
Daca mai ramân impuritati operatia se repeta, de data aceasta folosind o pânza de tifon. Dupa limpezire si maturare, mierea se trage în vase si se comercializeaza.
Mierea de calitate
Producerea mierii de calitate este o problema de prestigiu, criteriul principal de clasare a muncii apicultorului trebuind sa devina tocmai calitatea produselor livrate, modul de prezentare, pe sorturi si pe sortimente, consumatorii stiind sa aprecieze seriozitatea apicultorilor ce stiu sa-i pastreze calitatile naturale.
Pentru obtinerea unei mieri de calitate un rol important îl joaca maturarea naturala în faguri, maturarea în afara lor fiind lipsita de aroma specifica pe care o capata dupa capacire.
Un alt factor deosebit de important este asigurarea familiilor în perioadele de cules cu faguri claditi de calitate, cu precadere din cei în care nu s-a crescut puiet, în acest fel evitându-se deprecierea culorii mierii.
Nu este permisa hranire familiilor de albine cu cantitati mari de sirop de zahar în ajunul culesurilor, în scopul blocarii cuiburilor, scontând pe faptul ca nectarul adus ulterior va fi depozitat în fagurii pentru recolta.
Acest fapt nu face decât sa deprecieze mierea prin amestecul cu sirop de zahar, întrucât albinele îl vor muta în timpul culesului din cuib în magazine.
Zaharul trebuie folosit doar în perioada de toamna pentru completarea rezervelor de hrana.
Nu se recomanda livrarea mierii direct de la centrifuga, fara o conditionare atenta. De asemenea, extragerea mierii trebuie facuta dupa fiecare cules pentru a se obtine mierea pe sorturi de flora care sa satisfaca preferintele si cerintele consumatorilor.
Mierea poseda o serie de caracteristici senzoriale specifice: aspect (fara spuma, fara corpuri straine vizibile), culoare (de la slab incolor pana la galben-deschis, galben-auriu, galben-portocaliu, galben-inchis, rubiniu, galben-brun, brun-inchis), miros si gust (specific mierii, cu aroma mai putin sau mai mult pronuntata, gust dulce), consistenta (omogena, fluida, vascoasa, cristalizata).
Caracteristicile fizico-chimice ce confera calitatea fizico-chimica a mierii sunt prezentate in tabelul de mai jos.
Cuprins
CUPRINS:
Introducere ...................................................................................p.2
Generalitati....................................................................................p.3
Extragerea mierii...........................................................................p.3
Mierea de calitate..........................................................................p.4
Cristalizarea sau granularea mierii................................................p.6
Pastrarea mierii.............................................................................p.6
Sorturi de miere.............................................................................p.7
Mierea florala................................................................................p.8
Mierea extraflorala......................................................................p.10
Mierea de mana...........................................................................p.10
Mierea de molid si brad..............................................................p.12
Mierea ca aliment si medicament...............................................p.12
Compozitia chimica....................................................................p.14
Concluzii.....................................................................................p.15