Adaugat la data: 2010-10-08
de catre: danutza
Numar pagini: 3
Tip document: .doc
Nivel: Liceu
Dimensiune: 111.5 KB
Downloads: 1
Credite: 0

Din referat: Meteorii si meteoritii

METEORII ŞI METEORIŢII

Meteorul este de fapt un fenomen ceresc şi atmonsferic, care constă în apariţia pe cer , noaptea mai ales , a unui punct luminos care se mişcă cu o viteză mare . Acest lucru este provocat de pătrunderea în atmonsferă a particulelor solide din spaţiul interplanetar , care prin frecare cu aierul , sunt volatilizate , ajungînd numai rareori sub formă de meteoriţi .
    
De pe pămînt se văd anual circa 4 miliarde de meteori . Mai frecvenţi sunt la anumite date ale anului .
     
Meteorit este un corp solid din spaţiul interplanetar , care străbate atmonsfera pămîntului , ajungînd pînă la sol . Masa meteoriţilor variază de la cîteva grame pînă la zeci şi sute de tone , dimiensiunile lor variază de la cîţiva milimetri pînă la zeci de metri .
    
Meteoriţii constituiţi în special din fier se numesc siderite , cei care conţin silicaţi şi au forma unei pietre se numesc aieroliţi , iar meteoriţii care au un aspect sticlos de culoarea negru-verzuie, poartă numele de tectile . Pe locurile unde cad marii meteoriţi , se formează cratere . Masa corpurilor meteoritice care cad pe pămînt zilnic este de aproximativ 10-20 tone .
  
Pîmăntul se intersectează în fiecare zi cu o mulţime de fragmente pe care le atrage . Cele mai mici ard complet , şi cad pe sol sub forma unor pulberi foarte fine . Arzînd , aceste fragmente formează pe cer trene luminoase şi foarte frumoase , meteorii , numiţi şi stele căzătoare . 
 
Fragmentele mai mari exploadează uneori în atmonsferă , dar nu ard în întregime . Aele se găsesc sub formă de meteoriţi . Unii savanţi cred că prăbuşirea unui meteorit enorm a fost fenomenul care a provocat , cu 65 milioane de ani în urmă , dispariţia unor specii de animale , în special a dinozaurilor .

În anumite perioade ale anului , de exemplu în jurul de 12 august sau 9 octombrie , pămîntul traversează orbitele unor comete , de-a lungul cărora au avut loc acumulări de fragmente .

În timp ce traversează atmonsfera terestră , aceste fragmente formează  stele căzătoare , în  număr mare , încît spunem că are loc o ploaie de stele căzătoare .
 
S-a calculat că masa pămîntului creşte în fiecare an cu aproximativ 10 000 tone , datorită materiei meteoritice .
  
Imaginati-va o minge de tenis mergand cu 30000 mile pe ora. Atat de mari si de rapizi sunt multi dintre meteoriti. Desi unii sunt mai mari de atat, majoritatea sunt asemanatori granulelor de nisip. Cei mai mari meteoriti sunt de obicei bucati rupte din asteroizi sau alte planete.
       
Cand acestia intra in atmosfera, meteoritii se freaca cu particulele de aer, se incalzesc pana la peste 3000 grade F. Aceasta caldura vaporizeaza majoritatea meteoritilor.
       
Obiectele extraterestre ce lovesc Pamantul, formeaza cratere de 12 pana la 20 ori mai mari decat marimea lor.
       
In vremurile stravechi, obiectele de pe cerul noptii au condus la superstitii si au fost asociate cu zeitati. Meteoritii erau considerati cadouri de la zei. Altii credeau ca zeii isi manifestau astfel furia. Pana in secolul al XVII-lea, multi au crezut ca acestia (meteoritii) erau fulgere de piatra. Numerosi oameni de stiinta erau sceptici cu privire la faptul ca "pietrele" ar putea sa cada din nori sau din cer si de multe ori ei refuzau sa-i creada pe cei ce pretindeau ca au vazut astfel de obiecte.
       
Unul dintre cei mai semnificativ eveniment legat de meteoriti este cel din 30 iunie 1908 din Siberia, cand au fost distruse mii de hectare de padure.

Pe o distanta de cateva sute de km, martorii acelui eveniment au vazut o uriasa minge de foc strabatand cerul, lucru ce dovedeste ca meteoritul a lintrat in atmosfera intr-un unghi ascutit.

El a explodat, dand nastere la vanturi puternice si zgomote asurzitoare si cutremurand pamantul. Nu s-a gasit niciodata nici un meteorit si timp de multi ani oamenii de stiinta au crezut ca explozia a fost cauzata de o cometa. Acum, predomina teoria conform careia un meteorit a explodat deasupra pamantului.
       
Cel mai mare meteorit recuperat in SUA a cazut intrun camp de grau in sudul statului Nebraska in 1848. Martorii au afirmat ca au vazut o imensa minge de foc in miezul zilei mai stralucitoare decat soarele. Meteoritul a fost gasit ingropat la 3 metri in pamant. El cantarea 1180 kg.
     
 
Cel mai renumit crater meteoritic din SUA se gaseste in Arizona si este urias. Marginile se ridica la 50 metri deasupra pamantului si este adanc de 200 m. Diametrul este de aproximativ 1,6 km. Acesta este primul crater care s-a dovedit a fi produs de un meteorit acum 20-50 mii ani in urma.
       
Ploaia de meteoriti: Cand o cometa se apropie de soare, o urma de praf si alte resturi raman pe orbita. Cum Pamantul orbiteaza in jurul soarelui, el traverseaza aceste campuri cu resturile ramase dupa trecerea cometei. Aceste resturi patrund in atmosfera si se aprind creand aceste privelisi uimitoare, ploile de meteoriti.          

Meteorii sunt bucati mici de fier si roca rezultate in urma coliziunii dintre asteroizi. De asemenea ei s-au putut forma in urma dezintegrarii cometelor in fragmente. Multi meteoriti cad in atmosfera pamantului, dar majoritatea ard din cauza frecarii inainte sa atinga Pamantul. Acestia sunt numiti meteori cand cad prin atmosfera si meteoriti , daca ei sunt gasiti pe suprafata pamantului.
           
Tipuri de meteoriti

Iron    alcatuiti din fier si nichel;

similari asteroizilor de tip M.     


Stony Iron    amestec de fier si material pietros, asemeni asteroizilor de tip S.     


Chondrite    cei mai multi meteoriti fac parte din aceasta clasa;

sunt similari ca si compozitie cu mantaua si crustele planetelor terestriale.     


Carbonaceous Chondrite    foarte asemanatori, ca si compozitie cu soarele, mai putin volatili;

similari cu asteroizii de tip C.     


Achondrite    similar cu bazaltul; se presupune ca originea lor este de pe Luna sau Marte.     


Cometele au un nucleu de cîţiva kilometri , format dintr-un amestec de gheaţă , blocuri de rocă şi pulbere .
  
Cînd se apropie de soare , acest nucleu se încălzeşte şi emană gaze şi pulberi , atunci se constituie în jurul lui o aoreolă luminoasă , coama . Apoi  aceasta se alungeşte în direcţia opusă soarelui şi formează o coadă de gaz albăstruie , subţire şi rectilinie .

Aceste cozi au uneori o lungime de multe sute de milioane de kilometri . În general cometele îşi pierd puţin cîte puţin gaz , dar îşi păstrează nucleul de rocă , astfel devenind asteroizi .

Alteori ele se dezintegrează mai violent şi se prăbuşesc pe o planetă sau pe soare . Anumite comete , numite periodice , urmează orbite alungite , care le poartă în mod sistematic în apropierea soarelui . Una dintre cele mai celebre este cometa Halley , care revine la aproximativ 76 de ani .

La ultima sa revenire din 1986 , ea a fost survolată de sondele spaţiale . Astronomii cred că într-o regiune foarte îndepărtată de soare , deci foarte rece , se mişcă miliarde de comete . De acolo ar veni cele pe care le observăm noi . Conservate intact , ca într-un congelator,
cometele permit astronomilor să înţeleagă mai bine cum s-a format sistemul solar .     
   
Cometa este formată din mai multe părţi , în primul rînd deosebim capul şi coada . Capul ne dă impresia unui nor  , mai des spre centru şi din ce în ce mai rar spre margine . prin el se zăresc stelele . Ca mărime , capul întrece pînă şi soarele .

În mijlocul lui se găseşte un sîmbure deosebit de luminos , acesta e nucleul cometei . Coada cometei este mai lungă decît distanţa dintre pîmănt şi soare . Dacă am transmite dim capul cometei un semnal luminos , el ar face 10 minute pînă ar ajunge la capătul cozii . Cît despre sunet , el ar călători pe acest drum vreo 20 de ani .
  
Gazele din cap  , cianogen , carbon biatomic , hidrocarburi etc , mai multe din acestea fiimd elctrizate , sunt de mii de ori mai puţin dense decît aierul . Cît despre gazele din coada cometei , ele sunt şi mai rare . Toată cometa nu conţine decît foarte puţină materie .
  
Acţiunea de respingere a cometelor de către soare a fost de mult observată de către astronomii , printre cei care au cercetat-o numărîndu-se în antichitate filozoful german Seneca  şi astronomii chinezi , iar mai tîrziu , marele Kepler . În secolul trecut , studiul acestui fenomen a fost mult adîncit de învăţatul F.A.Bredihin , care este creatorul teoriei mecanice a cozilor cometelor .
 
Explicaţia a fost dată de descoperirea presiunii luminii . Presiunea exercitată de razele luminoase emanate de soare asupra pămîntului atinge zilnic 60 000 tone . Această apăsare nu are însă un efect vizibil  , deoarece este incomparabil de mică faţă de atracţia soarelui asupra masei mari a pămîntului .
 
Giganticii nori gazoşi ai cometelor oferă în schimb razelor solare o suprafaţă foarte mare pentru a-şi execita presiunea , şi nu au decît o masă foarte mică care să fie atrasă de soare . de aceea respingerea este mult mai mare decît atracţia .
  
Presiunea luminii solare este deci acea care împinge cozile dintr-o direcţie întodeauna opusă soarelui . După cum a arătat Bredihin , cu cît puterea de respingere a luminii solare asupra corpusculelor care formează coada este mai mare faţă de atracţia soarelui , cometa are o coadă mai dereaptă .
  
Pe măsură ce se apropie de soare , devine din ce în ce mai luminoasă , iar viteza ei creşte treptat , nici un alt corp ceresc nu se apropie mai mult de soare decît aştrii cu coadă . după ce trece de soare , apoi de pămînt , jupiter , pluto , lumina cometei slăbeşte tot mai mult , pînă ce se stinge aproape cu totul .

Nici nu este de mirare , căci aproaope toată lumina cometei a venit de la soare . Coada , care s-a micşorat treptat cu cît cometa s-a îndepărtat de astrul zilei , dispare pînă la urmă cu totul , deoarece gazele , care nu mai sunt respinse de presiunea luminii solare , se adună din nou în jurul nucleului .