Adaugat la data: 2010-09-06
de catre: danutza
Numar pagini: 9
Tip document: .doc
Nivel: Facultate
Dimensiune: 108.5 KB
Downloads: 1
Credite: 0

Din referat: Mass-media si persuasiunea in cotidian

Mass-media si persuasiunea în cotidian
   
Scurta privire de ansamblu asupra fenomenului persuasiunii

Astazi, mai mult ca oricând, ne aflam în situatia de a învata sa receptionam critic mesajele care ajung la noi si care încearca sa ne convinga si sa ne transforme în sustinatori ai vreunui punct de vedere sau, mai rau, ai vreunui oportunist interesat de obtinerea capitalului politic, religios sau de alta natura.

Este mai mult decât necesar sa devenim receptori/consumatori responsabili si critici ai nenumaratelor mesaje persuasive care ne asalteaza.

Persuasiunea este una dintre principalele forme de abatere de la informarea obiectiva; ea se defineste ca actiunea prin care autorul unui mesaj sustine o idee, încercând sa convinga auditoriul.

Persuasiunea nu contine intentionalitate negativa (nu ascunde fapte, ci le evidentiaza doar pe cele favorabile).

Ea tine de forta argumentarii, de puterea de convingere a vorbitorului, de modul în care acesta este capabil sa-si puna

într-o lumina cât mai buna ideea sustinuta.

Cu alte cuvinte, actul persuasiv nu presupune pentru nimeni obligativitatea de a actiona într-un anume fel, ci, mai degraba, ofera argumente logice, emotionale si culturale în sprijinul eventualei asumari a actiunii respective.

Motivele întemeiate de a actiona trebuie sa îi parvina receptorului printr-un mediu adecvat, indiferent daca este vorba de o comunicare interpesonala “de la om la om” ori de una “de la un individ la o multime”, ca în cazul mass-media electronice si tipografice contemporane.

Datorita structurii sale complexe si a limbajului specific, care  îmbina forta cuvântului cu atuurile artei actoricesti (tonul, mimica, expresivitatea miscarii), televiziunea are cel mai persuasiv tip de mesaj dintre toate mijloacele de comunicare în masa.

Traim într-o lume în care mesajele persuasive dau o adevarata lupta pentru a ne câstiga atentia si bunavointa. Mai mult, diferite aspecte vitale ale existentei noastre depind de succesul persuasiunii.

Aceasta joaca un rol important în comportamentului consumatorului, în comportamentul interpersonal si în cel intrapersonal (autopersuadare).

De cele mai multe ori, nu transmitem mesaje persuasive; în schimb, ne aflam frecvent în situatia de a fi convinsi de catre altii ori suntem receptori si consumatori de mesaje persuasive.

În aceste conditii, azi ne confruntam cu fenomenul persuasiunii mai mult ca oricând.

Oamenii sunt sensibili la apelurile persuasive ale creatorilor de reclame, ale politicienilor si ideologiilor; respectam înca institutiile si valorile traditionale, precum familia, succesul si educatia; asta ne face dintr-un anumit punct de vedere mai vulnerabili, mai expusi la influentare, mai “naivi”.

Înca ne jucam de-a politica prin camine, la locul de munca, în cadrul organizatiilor, chiar si în familie.

În calitate de votanti si de consumatori, trebuie sa fim persuadati sa sprijinim candidatii sau sa cumparam anumite produse.

În calitate de cetateni, membri ai corporatiilor sau ai guvernului, suportam procesul persuasiv care ne determina sa salvam si sa refacem mediul înconjurator.

Din aceste motive si din multe altele, astazi este vital sa învatam sa fim receptori critici si responsabili ai persuasiunii.

Cele mai intime aspecte ale vietilor noastre devin tot mai accesibile lucratorilor din domeniul marketingului, gata sa ne vânda orice, de la politicieni pânaarca de bere.

Una dintre sursele agentiilor de marketing o reprezinta informatiile provenite din recensamântul populatiei precum si din documentatia demografica sî biografica întocmita cu prilejul eliberarii carnetelor de conducere, permiselor de pescuit, de vânatoare, al achitarii impozitelor sau amenzilor de circulatie sau cu diverse alte ocazii – toate sunt oferite sistematic de guvern sau de autoritatile locale.

Si, de fiecare data când completam un certificat de garantie pentru un produs, punem la dispozitie informatii strict personale ce vor fi apoi vândute agentilor din marketing.

Altfel spus, ne pierdem repede intimitatea si individualitatea, “ambalati” fiind ca segment de piata sau potentiale grupuri de consumatori.

Desigur, persuasiunea nu este o descoperire de ultima ora si ar fi fost foarte bine daca predecesorii nostri ar fi fost constienti de activitatea persuasiva desfasurata în jurul lor.

Daca lucrurile ar fi stat astfel, multi tirani ai istoriei nu ar fi ajuns la putere, razboaiele ar fi putut fi evitate etc. etc...

Dar astazi, în era tehnologica în care traim, mijloacele prin care persuasiunea poate fi realizata si diseminata sunt extrem de sofisticate, încât a fi un pacient persuadat constient si precaut a devenit un lucru mai important ca oricând.

Publicitate, televiziune, mass-media

Se spune ca trebuie sa fim persuadati fie si numai pentru a reduce numarul alternativelor dintre care suntem nevoiti sa alegem.

În acelasi timp, trebuie sa fim pregatiti pentru efectele foarte puternice, poate gresite sau chiar negative pe care le poate avea persuasiunea asupra noastra.

Expertul în teoria comunicarii Neil Postman atragea atentia, în 1981, asupra unei singure forme de persuasiune si asupra eficacitatii acesteia în reconfigurarea valorilor – reclamele de la televizor.

Conform aprecierilor lui, pâna la varsta de 20 de ani vizionam aproximativ un milion de spoturi publicitare. În medie, o mie pe saptamâna.

Tot Postman atragea atentia, cu aproape trei decenii în urma (1985), ca majoritatea americanilor “se amuza teribil” aduind televiziunii sa le ocupe tot mai mult timpul si sa le influenteze din ce în ce mai puternic opiniile despre lumea în care traiesc.

El nota:  “Nici una dintre consecintele revolutiei electronice si grafice nu este mai nociva ca aceasta: lumea, asa cum este prezentata la televizor, pare naturala, nu bizara…

Am acceptat cu atâta convingere definitiile adevarului, cunoasterii si realitatii emise de televiziune, încât irelevanta pare plina de importanta si incoerenta neobisnuit de rezonabila” (1985, pp 79-80).

Câtiva autori de materiale consacrateaspectului etic al reclamei sugereaza punerea în practica a perspectivelor originate în esenta naturii umane.

Thomas Garett (1961) crede ca o persoana devine mult mai umana pe masura ce comportamentul ei este mai constient si reflexiv.

În opinia lui, reclama sugestiva este aceea care cauta sa ia prin surprindere puterea umana de a rationa sau sa o faca neoperationala într-o anumita masura.

O astfel de reclama este lipsita de etica nu numai pentru ca face uz de stimuli emotionali, ci si din cauza înjosirii atributelor umane fundamentale, facându-I pe oameni, conform afirmatiilor lui Garett, mai putin oameni.

Theodore Levitt (1974) foloseste atuul naturii umane pentru a apara tehnicile reclamei adesea considerate indoielnice din punct de vedere etic.

Admitând ca limita dintre denaturare si falsitate este greu de stabilit, el se foloseste de un argument principal: “Înfrumusetarea si denaturarea sunt câteva dintre scopurile dorite si legitime din punct de vedere social ale reclamei; nelegitima în reclama este numai falsificarea  cu intentia de a fura”.

Levitt îsi argumenteaza apararea cu ajutorul “caracteristicilor universale ale naturii umane – publicul solicita o interpretare simbolica a tot ceea ce vede si cunoaste.