Adaugat la data: 2010-08-11
de catre: danutza
Numar pagini: 3
Tip document: .doc
Nivel: Liceu
Dimensiune: 38.0 KB
Downloads: 1
Credite: 0

Din referat: Manuscrisele de la Marea Moarta

Manuscrisele de la Marea Moarta

Acum 50 de ani în câteva pesteri din desertul Iudeii nu departe de þãrmul de nord-vest al Mãrii Moarte au fost descoperite întâmplãtor strãvechi manuscrise religioase, texte în parte cu caracter canonic dar si apocrife, cunoscute astãzi sub denumirea de Manuscrisele de la Marea Moartã.

Aceastã descoperire a fost consideratã cea mai importantã de acest fel, de la descoperirea în 1844 si în 1859 a tezaurului de manuscrise aflate în mânãstirea Sfânta Ecaterina de pe Muntele Sinai.

Descoperirea primelor manuscrise în desertul Iudeii a fost pur întâmlãtoare. În primãvara anului 1947 sau poate chiar 1945, nu se stie cu precizie nici data nici împrejurãrile când a avut loc aceastã descoperire epocalã, beduinii din desertul Iudeii pãsteau caprele si oile în regiunea Wadi Qurman.

Un tânãr beduin, Mohamed eb-Dib (Mohamed Lupul) cãutând o caprã rãtãcitã de restul turmei a descoperit într-una din multele pesteri rãspândite în zonã, niste suluri din piele scrise în ebraicã si care mai târziu s-au dovedit a avea o vechime de peste 2000 de ani.

De la descoperirea lor de cãtre pãstorii beduini manuscrisele au avut parte de o viaþã, am putea spune plinã de aventuri, trecând de la un proprietar la altul, devenind obiecte de tranzacþie comercialã sau lãsate în aºteptare pentru descifrare sau comercializare.

Evenimentele legate de aceste manuscrise se desfãºoarã în jurul a trei instituþii situate în oraºul Ierusalim: mãnãstirea siro-iacobitã de rit monofizic ( biserica siro-iacobitã este o ramurã a creºtinismului care nu recunoaºte dogma oficialã creºtinã despre dubla natura,umanã ºi divinã, a lui Iisus, ci numai pe cea divinã), ªcoala  americanã de studii orientale ºi Universitatea din Ierusalim.

Astfel în 1947 câþiva pãstori din tribul taamnirilor veniþi la Bethleem pentru a-ºi vinde produsele ºi a-ºi cumpãra mãrfurile necesare au oferit spre vânzare, unui anticar, câteva manuscrise pe pergamnet, pentru o sumã modestã.

Acesta a refuzat ºi atunci beduinii s-au adresat unui negustor care avea ºi un atelier de cizmãrie, pentu cumpãrarea bucãþilor de piele. Acest negustor, Halila Iskander, cunoscut ºi sub numele de Kando, fiind membru al comunitãºii siro-creºtine a realizat cã se afla în faþa unor maanuscrise vechi ºi îl înºtinþeazã pe mitropolitul bisericii, Mar Atanasie, care era ºi stareþul mãnãstirii Sfântul Marcu.

Acesta nu cunoºtea limba manuscriselor dar ºi-a dat seama cu sunt foarte valoroase pentru cã ele proveneau din regiune Qurman, regiune nelocuitã de secole, fapt ce oferea garanþia vechimii lor. Stareþul a vrut sã ia legãtura cu beduinii dar taamirii plecaserã.

Un timp nu s-a mai auzit nimic despre aceste manuscrise, dar Kando, negustorul a cãrui prãvãlie era cãutatã de beduini, a fost înºtiinþat sã-i anunþe pe pãstori cã stareþul era interesat de cumãrarea bucãþilor de piele.

Astfel s-a reuºit cumpãrarea unora dintre aceste manuscrise, unele de cãtre stareþul Atanasie iar altele, mai puþine de cãtre profesorul Sukenik de la Universitatea din Ierusalim., în total ºapte suluri.

Douã dintre suluri cuprindeau fragmenete ale aceluiaºi manuscris aºa-numitul Statut al comunitãþii iar printre celelalte se afla textul complet al Cãrþii prorocului Isaia.

De pe un sul prost conservat oamneii de ºtiinþã au descifrat numle Lamateh ºi l-au intitulat Apocalipsul lui Lamateh, ca mai apoi dupã ce a fost desfãºurat ºi restaurat sã primeascã numele de Apocriful Genezei cãci conþinea povestea înfloritã a CãrþiiFacerii din Biblie.

Profesorul Sukenik este cel dintâi care a publicat descrierea primelor manuscrise, în 1948 sub titlul Sulurile tãinuite.

Prima ediþie integralã a textelor celor ºapte suluri a apãrut mult mai târziu,  dupã moartea profesorului Sukenik, sub îndrumarea elevilor ºi colaboratorilor sãi care i-au continuat munca, în special a fiul sãu Ygal Yadin.

Au apãrut întâi descrierea primelor ºase suluri în ebraicã ºi mai apoi al ºaptelea în englezã, acestea fiind o micã parte a textelor cunoscute sub numele de „Manuscrisele de la Marea Moartã“.

În decursul timpului stareþul mãnãstirii Sfântul Marcu, Atanasie, înþelegând valoarea adevãratã a manuscriselor a continuat cercetarea peºterilor din deºet cu ajutorul oamenilor mãnãstirii ºi deºi a declarat cã nu a mai gãsit nimic, este posibil sã fi gãsit totuºi fragmentele ce lipseau din manuscrisele achiziþionate, precum ºi alte materiale, pe care mai târziu le-a oferit spre veerificarea competenã  specialiºtilor, pentru a se convinge încã o datã de autenticitatea lor, dar declarând cã aceste manuscrise au fost gãsie în incinta mãnãstirii.

Era poate o mãsurã d eprotecþie, pentru ca  acestea sã nu intre în posesia statului pe teritoriul cãruia fuseserã gãsite.

Nu se ºtie însã câte manuscrise s-au pierdut în perioada lungã a cãutãrilor de cãtre pãstorii seminomazi care nu ºtiau sã le mânuiascã pentru a le proteja ºi a nu le deteriora ºi pentru care ele reprezentau doar o sursã de venit.

O bunã bucatã de vreme aceste cãutãri de noi manuscrise ºi descifrãri ale manuscriselor deja cunoscute au trenat deºi  în zonã se gãseau multe instituþii ºtiinþifice specializate în filologie clasicã ºi studii biblice.

O explicaþie ar fi frãmântãrile politice ce aveau loc în zonã ºi apariþia celor douã state noi, Iordania ºi Israel care au împãrþit în douã oraºul Ierusalim ºi astfle instituþiile s-au trezit despãrþite unele de altele, comunicarea fiind îngreunatã de problemele politice.

În anii care au urmat de la descoperirea primelor manuscrise au fost cercetate în jur de 300 de peºteri, naturale sau sãpate de mâna omului; multe dintre acestea erau goale.

În circa 30 de peºteri s-au gãsit resturi de culturã materialã de interes minor pentru ºtiinþã dar în alte 11 peºteri din regiunea Qumran ºi de la Wabi Murabb’at ca ºi în ruinele mãnãstirii Sfântul Sava s-au gãsit depozite de manuscrie de valoare, achiziþionate fie de la beduini, fie de la negustori care le cumpãraserã de la pãstorii taamiri.

În total au fost descoperite asemenea mansucrise (precum ºi monezi ºi alte obiecte ) în jur de 40 000 fragmente reprezentând vestigiile a aproximativ 600 de cãrþi, scrise în piele (pergamnet), papirus ºi tablete de cupru  în opt limbi ºi dialecte, texte cuprinzând o perioadã de un mileniu( secolul al III-lea î.e.n. – secolul al VII-lea e.n.).

Cele ºapte mansucrise din prima peºterã (achizionate în mare parte de stareþul Atanasie ºi pe de altã parte de profesorul Sukenik) sunt însã printre cele mai importante.

La studierea manuscrisselor descoperite în deºertul  Iudeii au participat paleografi, arheologi, filologi istorici, cercetãrori ai artei antice, etc.

Compararea acestor manuscrise cu altele gãsite cam în aceaºi regiune, cu caractere asemãnãtoare, la fel de vechi, precum ºi cu alte documente decoperite de-a lungul secolelor poate conduce la concluzia cã manusscrisele ascunse în împrejurimile Mãsii Moarte de comunitatea din Qurman au fost scoase la diferitt date, înºiruite de-a lungul secolelor.

Se poate însã cã nu fiecare descoperirre sã fi fost consemnatã în scris ºi nu toate au ajuns pânã în zilele noastre.

Printre manuscrisele asemãnãtoare putem da exemplu manuscrisele descoperiet în 217 în apropiere de Ierihon, de cãtre Origene, teolog vestit al creºtinismului primitv, manuscrise conþinând o versiune greacã a CãrþiiPasalmilor  alãturi de alte cãrþi în greacã ºi ebraicã, într-un vas de argilã ºi scrisoarea mitropolitului nestorian la Seleuciei, Timotheos , miytropolitului Sergios al Elamului în care aratã o întâmplare asemãnãtoare cu cea din Qurman : decoperirea într-o peºterã, lângã Ierihon, de cãtre niºte vânãtori, a unor cãrþi, printre care peste 200 de psalmi ai lui David, unele versete ale Bibliei ºi citate din Noul Testamnet.

Deci se pot trage douã concluzii din descoperirile fãcute. Una ar fi existenþa unei „secte a peºterilor“ în regiune Mãrii Moarte, dovezi în acest sens întinzându-se pe douã milenii, ea fiind atestatã în timpul domniei împãratului Augustus (anul 31 î.e.n – 14 e.n) apoi descoperirea lui Origene  din anul 217 a manuscriselor din peºterile de lângã Ierihon, iar în anul 800 mitropolitul Timothes relateazã despre descoperirea unor manuscrise într-o încãpere sãpatã în stâncã ºi în fine descoperirea tot în vase de lut a manuscriselor din peºterile din regiunea Qurman, nu departe de Ierihon, a celebrelor Manuscrise de la Marea Moartã.