Adaugat la data: 2010-09-12
de catre: danutza
Numar pagini: 10
Tip document: .doc
Nivel: Liceu
Dimensiune: 107.5 KB
Downloads: 1
Credite: 0

Din referat: Kant

Immanuel Kant

Nascuta ca cel mai frumos dar pe care zeii l-au facut oamenilor, filosofia a aparut ca raspuns la întrebari: ce este existenta;

care este raportul dintre existenta subiectiva si cea obiectiva; cum se constituie valoarea de adevar si bine, frumos si dreptate;

care sunt cauzele nefericirii omului pe pamânt; ce este fericirea.

În jurul acestor probleme s-a constituit filosofia încercând sa dea raspunsuri, filosofia vizând raportul omului cu lumea, cu existenta.

Filosofia încearca sa explice în ce consta conditia umana, conceptul de conditie umana, deasemenea situatiile obisnuite si cele limita. În acelasi timp filosofia se preocupa de locul si rolul omului, îl ajuta pe acesta sa ierarhizeze lumea.

Filosofia îl ajuta pe om sa stabileasca în cunostinta de cauza de ce oamenii opteaza pentru anumite ralieri.

Filosofia îl ajuta pe om sa se cunoasca pe sine, sa-si formeze o constinta de sine, care sunt propriile sale ralieri, dar raportata la realitatea sociala, sa-si formeze constiinta alteritatii care este constiinta respectului pentru ceilalti alaturi de care traieste.

Problemele teoretice ale filosofiei sunt în legatura în principal cu raportul dintre existenta obiectiva si existenta subiectiva. Raportul a fost numit ca fiind problema fundamentala a filosofiei.

Pentru Kant problema fundamentala a fost : “Cum pot sa gândesc unitar cerul înstelat deasupra mea si legea morala din mine.”

Immanuel Kant se naste la 22 aprilie la Königsberg, capitala Prusiei Orientale, ca fiu al selarului Johan Georg.

Elev la "Colegium Fredericianum", este remarcat de timpuriu de directorul acestei institutii, Franz Albert Schultz, care îl sprijina în timpul studiilor.

În 1740 se înscrie la Universitatea din Königsberg, la Facultatea de filosofie; studiile le face în grele conditii materiale, fiind nevoit sa paraseasca universitatea în 1746.

Este perceptor în familii înstarite, reusind sa economiseasca niste bani cu care publica mai multe lucrari.

Dintre acestea, una trecuta aproape neobservata în acel moment, în care aplica principiile lui Newton si la  originea sistemului solar, nu numai la structura lui actuala, este înrudita cu cosmogonia elaborata de Laplace patruzeci de ani mai târziu, de unde si denumirea de "teoria Kant-Laplace".

Abilitat ca privat-docent, tine prelegeri la universitate dar si acasa, îmbratisând cu timpul tot mai multe domenii: logica, metafizica, matematica, mecanica si fizica teoretica, etica, dreptul natural, pedagogia.

Cursurile erau populare, Kant descifrându-le studentilor sistemele filosofice ale lui Leibniz, Hume, Wolff dar si legile naturii descoperite de Newton si Kepler.

În 1765 este numit, prin decretul regelui Friederich al II-lea, ajutor de bibliotecar la biblioteca palatului din Königsberg iar cinci ani mai târziu este numit profesor "ordinarius", promovare sprijinita cu caldura de protectorul sau, baronul von Zedlitz, ministrul prusian al cultelor si instructiei.

În 1781, dupa ce cu un an mai înainte fusese ales membru al senatului academic al universitatii, apare opera sa filosofica fundamentala "Critica ratiunii pure", dedicata "Excelentei Sale Ministrului Regal de Stat Baron von Zeidlitz".

În urma unei recenzii nesemnate (ulterior denumita "Garve-Feder", dupa numele celor doi responsabili) - recenzie care-i face mult sânge rau filosofului - si pentru a-si face mai inteligibila conceptia, se decide sa elaboreze o versiune prescurtata si mai accesibila a "Criticii" în anul urmator.

În 1785, un tânar profesor de la Marburg îi scrie lui Kant ca intentioneaza sa-i expuna sistemul de la catedra; la Jena este editata o revista care propaga filosofia kantiana.

Tot în acel an, Kant publica mai multe lucrari, unele despre antropologie si filosofia istoriei, care îl preocupa în legatura cu etica, pentru prima oara fundamentata de el teoretic în "metafizica moravurilor".

În 1788 apare "Critica ratiunii practice", expunere fundamentala a principiilor morale kantiene. Partea finala a trilogiei, "Critica facultatii de judecare" va aparea doi ani mai târziu, în 1790.

În jurul acestui an aproape nu era universitate germana care sa nu aibe printre profesorii ei de filosofie si un kantian.

La raspândirea acestei filosofii a contribuit din plin Friedrich Schiller, pe atunci profesor "extraordinarius" de filosofie la Jena.

Scrierile si articolele din anii 1791-92 pregatesc si se integreaza în lucrarea din 1793, "Religia în limitele ratiunii", lucrare care va produce un conflict între Kant si Ministerul cultelor.

Furiosi ca scrierea satiriza anumite idei religioase si fiindca autorul reusise sa ocoleasca cenzura lor, cenzorii din Berlin si noul ministru al cultelor, Wollner, prezinta cazul regelui Friedrich Wilhelm al II-lea - urmasul retrograd al luminatului Friedrich al II-lea - care cere sa se ia masuri energice împotriva iluministilor, cu referire directa la "scrierile vatamatoare ale lui Kant".

Ordinul emis ulterior îi va interzice filosofului sa se mai ocupe cu asemenea probleme.

În 1796 îsi tine ultima din prelegerile sale publice, ultima lectie de logica, încheindu-si activitatea didactica de mai bine de patru decenii.

Este ales academician de onoare al Academiei de stiinte din Sankt-Petersburg (1794) si membru al Academiei din Sienna în 1798; în acelasi an începe sa se plânga de slabirea facultatilor sale intelectuale.

Ele continua sa se deterioreze în ultimii ani de viata, încercarile sale perseverente de a mai crea ceva dovedindu-se zadarnice. În octombrie 1803 are un atac de inima iar dupa o agonie cu pierderea continua a memoriei, sufera o prabusire iremediabila a inteligentei.

Moare în 12 februarie 1804, pe la orele 11, fara sa sufere, ultimele cuvinte pe care le-a mai putut pronunta fiind: "Er ist gut" - e bine.

Pe unul din peretii cavoului au fost scrise cuvintele din celebra fraza cu care începe "Încheierea" "Criticii ratiunii practice": "Cerul înstelat deasupra mea si legea morala în mine".