Adaugat la data: 2010-08-10
de catre: danutza
Numar pagini: 6
Tip document: .doc
Nivel: Facultate
Dimensiune: 70.5 KB
Downloads: 1
Credite: 0

Din referat: Intreprinzatorul, firma si mediul ambiant

Intreprinzatorul, firma si mediul ambiant

1.    Mediul ambiant al firmei

Necesitatea abordarii mediului ambiant pentru managementul firmei

Evolutia firmei moderne este marcata, în prezent, de amplificarea interdependentelor cu mediul în care-si desfasoara activitatea; expresia acestei evolutii o reprezinta accentuarea caracterului deschis al firmei concepute ca sistem, reflectat atât pe planul “intrarilor” cât si al “iesirilor”

– prin care se integreaza în mediul ambiant national si international si care cunoaste o varietate si intensitate fara precedent.

Necesitatea abordarii mediului ambiant pentru managementul firmei este data de urmatoarele considerente:

1.    luarea în considerare a evolutiilor mediului ambiant reprezinta o conditie fundamentala a satisfacerii, cantitative si calitative, a unei anumite categorii de trebuinte de catre firma;

2.    pe baza cunoasterii componentelor mediului ambiant si a modului în care acestea influenteaza activitatea firmei, se asigura elaborarea de strategii si politici realiste, cu un grad ridicat de fundamentare stiintifica;

3.    asigurarea resurselor de care firma are nevoie pentru functionarea si dezvoltarea sa nu este posibila, cantitativ si calitativ, fara luarea în considerare a factorilor de mediu;

4.    evolutiile factorilor de mediu constituie o importanta premisa atât pentru asigurarea unor subsisteme organizatorice si informationale eficace, cât si pentru adoptarea si aplicarea de decizii si actiuni care sa reflecte necesitatile si oportunitatile prezente si de perspectiva ale mediului ambiant.

Definirea mediului ambiant al firmei

Mediul ambiant include toate elementele exogene firmei, de natura economica, tehnica, politica, demografica, culturala, stiintifica, organizatorica, juridica, psiho-sociologica, educationala si ecologica ce marcheaza stabilirea obiectivelor acesteia, obtinerea resurselor necesare, adoptarea si aplicarea deciziilor de realizare a lor.

El exercita o gama variata de influente asupra firmei, printr-un complex de factori, a caror cunoastere faciliteaza întelegerea mecanismului de functionare a firmei, a rolului si locului sau în cadrul sistemului economiei nationale.

Prima si cea mai importanta categorie de factori ai mediului ambiant, cu impact semnificativ asupra firmei, o reprezinta factorii economici.

Cuprinzând ansamblul elementelor de natura economica din mediul ambiant cu actiune directa asupra activitatilor microeconomice, cei mai importanti factori economici pot fi concretizati în: piata interna, pârghiile economico-financiare, sistemul bancar, bursa de valori, regimul investitiilor.   

Factorii economici – ce determina mediul economic în care-si desfasoara activitatea firmele – influenteaza decisiv atât constituirea, cât si functionarea si dezvoltarea acestora.

Punctul de plecare în abordarea unor asemenea stadii specifice “vietii” unei firme îl reprezinta studiul pietei, care furnizeaza informatii relevante referitoare la nivelul si structura cererii, nivelul preturilor, concurenta, etc.; pe aceasta baza, conducerea firmei fundamenteaza deciziile de aprovizionare, productie si vânzare, alaturi de alte elemente ale strategiilor si politicilor generale ce-i sunt specifice.

Astfel, adaptarea firmelor la cerintele pietei interne si externe necesita dezvoltarea corespunzatoare a activitatii de marketing, care presupune prioritar acceptarea ideii de orientare a activitatilor microeconomice catre piata, catre nevoile de consum, catre mediul ambiant.

Abordarea functionarii si dezvoltarii firmelor într-un mecanism specific economiei de piata si valorificarea informatiilor oferite de studiile de piata în strategii si politici realiste trebuie sa tina cont de particularitatile sistemului economiei de piata si de tipologia mecanismelor concurentiale proprii, precum si de riscurile pe care atât mediul national, cât si cel international le genereaza agentilor economici.

Sistemul economiei de piata presupune o anumita interventie a statului prin pârghiile economico-financiare care sa asigure promovarea pluralismului economic si înfaptuirea unui mecanism economico-financiar adecvat, centrat pe principiile economiei de piata.

În cadrul lor se cuvin a fi mentionate: cointeresarea materiala (realizata în principal prin intermediul sistemului de salarizare si profitului si care, ca factor de mediu,  este conceputa si se operationalizeaza cu ajutorul unor acte normative); preturile si tarifele; creditele; taxele si dobânzile; impozitele.

Alaturi de factorii economici, factorii de management exogeni firmei au o influenta considerabila asupra acesteia.

Din categoria factorilor de management fac parte: strategia nationala economica (ce stabileste reperele dezvoltarii economice favorizând sau inhibând anumite comportamente), sistemul de organizare a economiei nationale (prin volumul si structura atributiilor, responsabilitatilor si competentelor ce revin diverselor componente structurale ale economiei, prin natura deciziilor adoptate de fiecare esalon organizatoric, prin numarul verigilor intermediare situate între firma si Guvern), modalitatile de coordonare, mecanismele de control ale suprasistemelor din care face parte firma respectiva, mecanismele motivationale, calitatea studiilor, metodelor si tehnicilor manageriale furnizate de stiinta.       

Alaturi de acestia, factorii tehnici si tehnologici din care fac parte nivelul tehnic al utilajelor disponibile pentru cumparare, calitatea tehnologiilor ce pot fi achizitionate, calitatea cercetarilor tehnice la care firma are acces, numarul si nivelul licentelor si brevetelor înregistrate, capacitatea creativ-inovativa a sistemului de cercetare-proiectare exercita o influenta importanta asupra firmelor si managementului acestora.

Aceasta categorie de factori îsi pune amprenta, în principal, pe gradul de înzestrare tehnica si pe si pe ritmul modernizarii produselor si tehnologiilor.

O alta categorie de factori de mediu, cu impact sporit asupra firmei, o reprezinta factorii demografici: numarul populatiei, structura socio-profesionala a acesteia, ponderea populatiei ocupate, populatia activa, rata natalitatii si mortalitatii, durata medie a vietii.

Factorii socio-culturali grupeaza structura sociala a populatiei, ocrotirea sanatatii, învatamântul, cultura, stiinta, mentalitatea.

Factorii politici de influenta se regasesc în politica economica, sociala, politica stiintei, a învatamântului, politica externa; la acestia se adauga politica altor state, care, alaturi de politica organismelor internationale exercita o influenta apreciabila asupra activitatilor micoreconomice.

O categorie aparte de factori ai mediului ambiant o reprezinta factorii naturali (ecologici) din care fac parte resursele naturale, apa, solul, clima, flora si fauna.

O ultima categorie de factori o reprezinta factorii juridici, dintre care cei mai semnificativi sunt: legile, decretele, hotarârile de guvern, ordinele ministrilor, deciziile prefecturilor si primariilor – care cuprind o serie de norme de drept de a caror respectare sunt responsabili agentii economici.

Sarcina managementului firmei este de a gasi cele mai adecvate modalitati organizatorice, informationale, decizionale, de a concepe si promova un instrumentar managerial eficace pentru adaptarea permanenta a acestora la cerintele mediului, aflat într-o permanenta transformare si evolutie.

Abordarea duala a raporturilor firma – mediu faciliteaza eforturile ce se depun în prezent pentru construirea unui sistem economic competitiv, eficient, în cadrul caruia firma este o componenta activa si dinamica.  

2.    Firma ca obiect al managementului

Conceptul de firma

Caracteristica economiei de piata este situarea firmelor în prim planul activitatii economice, pornind de la premisa ca daca acestea sunt profitabile, toti cei implicati sunt afectati pozitiv, inclusiv economia nationala.

Prin prisma acestei afirmatii, rezulta ca potentialul si calitatea rezultatelor unei economii nationale depind în masura decisiva de capacitatea de a determina crearea si functionarea unui numar cât mai mare de firme care sa furnizeze produse/servicii/lucrari de buna calitatea, la costuri reduse si în cantitati concordante cu cerintele pietei interne si externe.

În esenta, prin firma se desemneaza un grup de persoane, organizate potrivit anumitor cerinte juridice, economice, tehnologice si manageriale, care concep si desfasoara un complex de procese de munca, concretizate în produse, servicii sau lucrari, în vederea obtinerii unui profit, de regula, cât mai mare.

Abordata ca sistem, firma prezinta anumite caracteristici definitorii:

1.    obiective: obtinerea unui anumit profit; realizarea unui anumit volum de productie sau a unei anumite cifre de afaceri; diversificarea productiei; acoperirea unui anumit segment de piata;

2.    resurse: materiale (mijloace de munca, obiecte ale muncii); umane (persoane, compartimente); financiare (numerar, disponibilitati la banca); informatii (juridice, economice, tehnice);

3.    variabile: capacitati, parametri de functionare, potential, continut caloric, randament (pentru resursele materiale); specialitate, nivel de pregatire, motivare (pentru resursele umane); valoare, viteza de rotatie (pentru resursele financiare); cantitate, realism, operativitate (pentru informatii);

4.    relatii: om-masina (precizate prin instructiunile de lucru); interpersonale; rezultând din structura de productie (si determinate fiind de functia firmei, de profilul si marimea ei, de tipul productiei);

5.    transformari: reprofilarea; specializarea; retehnologizarea; cresterea capacitatilor; modificarea structurii de productie; modernizarile informatice, etc.;

6.    intrari: materii prime, materiale, utilaje, energie, forta de munca, informatii;

7.    parametri: prevederile legislatiei privind firma; norme de consum de materii prime, munca; norme de calitate;

8.    iesiri: produse, servicii, lucrari, bani, informatii.

Abordata ca sistem, firma prezinta mai multe dimensiuni:

1.    firma este un sistem complex deoarece încorporeaza resurse umane, materiale, financiare si informationale, fiecare dintre acestea fiind alcatuita dintr-o varietate apreciabila de elemente: resursele umane sunt compuse din ansamblul salariatilor firmei, ce prezinta caracteristici diferite din punctul de vedere al nivelului pregatirii, specialitatii, postului ocupat, vârstei, sexului, vechimii; ansamblul materiilor prime, materialelor, combustibililor împreuna cu utilajele, cladirile si celelalte concretizari ale factorilor de productie, fiecare prezentând anumiti parametri dimensionali, functionali si economici, constituie resursele materiale; disponibilitatile banesti, în numerar si la banca, aflate la dispozitia firmei, formeaza resursele financiare; informatiile exogene si endogene concretizate în previziuni, tehnologii, norme de consum sau calitate, evidente contabile, etc. formeaza resursele informationale ale firmei;

2.    firma este un sistem socio-economic, în sensul ca, în cadrul sau, grupele de salariati, ai caror componenti se afla în strânsa interdependenta, desfasoara procese de munca generatoare de noi utilitati; pe de alta parte, firma este subsistemul de baza al economiei nationale, principala generatoare de venit national;

3.    firma este un sistem deschis, în sensul ca se manifesta ca o componenta a numeroase alte sisteme cu care se afla în relatii continue pe multiple planuri. Concret, caracterul sau de sistem deschis se exprima prin fluxul de intrari si prin iesirile sale;    

4.    firma este un sistem organic adaptiv, adica se schimba permanent, sub influenta factorilor exogeni si endogeni, adaptându-se atât la evolutia pietei, cât si la cerintele generate de dinamica sustinuta a resurselor încorporate; firma nu este un sistem pasiv ci, la rândul sau, influenteaza prin iesirile sale unele din caracteristicile sistemelor cu care intra în contact;

5.    firma este un sistem tehnico-material, în sensul ca între mijloacele de munca, materiile prime si materialele utilizate în cadrul sau exista anumite legaturi care se manifesta prin dependenta tehnologica dintre subdiviziunile sale.

Tipologia firmelor si implicatii asupra managementului

Din punctul de vedere al managementului, deosebit de importanta este cunoasterea diferitelor tipuri de firme, ale caror particularitati reclama abordari diferentiate pe anumite planuri.

În consecinta, este utila cunoasterea clasificarii firmelor în functie de principalele variabile de management, care le imprima particularitati semnificative:

a.    în functie de forma de proprietate se pot delimita mai multe tipuri de firme:

-    private – se caracterizeaza prin faptul ca patrimoniul lor apartine unei persoane sau unui grup de persoane. Este primul tip de firma ce a aparut – înca din sclavagism, numarul, diversitatea si marimea firmelor private crescând odata cu dezvoltarea societatii. În functie de numarul posesorilor de capital, firmele private pot fi:

-    individuale – apartin, din punctul de vedere al patrimoniului, unei singure persoane; este forma cel mai larg utilizata, mai ales pentru firmele mici si mijlocii;

-    de grup – apartin, din puntul de vedere al patrimoniului, la cel putin 2 persoane; pot îmbraca, la rândul lor, o serie de forme:

-    firma familiala – al carui patrimoniu se afla în coproprietatea membrilor unei familii. Cel mai adesea, membrii familiei sunt nu numai proprietarii sai, ci si lucratori efectivi; acest tip de firma se bazeaza pe o pronuntata solidaritate si colaborare a persoanelor înrudite, ce sunt proprietarii sai, si îsi are originea în traditia familiei din evul mediu;

-    întreprinderea cooperatista – constituie o forma de firma privata înfiintata care urmare a dorintei colaborarii libere, pe baza participarii în conditii egale a mai multor persoane, ce desfasurau înainte activitati similare în calitate de mici producatori.

Specific ei este dreptul de proprietate asupra patrimoniului de catre mai multe persoane care, prin actul de constituire devin si coparticipanti la managementul sau.

Fiecare cooperator are dreptul, pe lânga salariul aferent, si la o parte din venitul final corespunzator cotei sale de parti de capital si muncii depuse;

-    societatea pe actiuni – este întreprinderea privata cel mai des întâlnita în societatea contemporana. Definitorie pentru ea este împartirea patrimoniului în actiuni.

Posedarea acestora din urma este temeiul dreptului de proprietate asupra unei cote-parti corespunzatoare din patrimoniul firmei;  

-    de stat – rostul lor este de a permite statului sa controleze anumite evolutii economico-sociale pe termen lung; viitorul lor este adeseori contestat, în baza constatarii ca, de regula, profitabilitatea lor este mai redusa comparativ cu cea a firmelor private; 

-    mixte – “mariaje” între firmele de stat si cele private, luând cel mai adesea forma societatilor pe actiuni.

b.    în România, potrivit prevederilor legislatiei, firmele se divid în 2 categorii principale:

-    regii autonome – se organizeaza si functioneaza în principal în ramurile strategice ale economiei nationale – armament, energetica, exploatarea minelor si a gazelor naturale, etc. regia este proprietara bunurilor din patrimoniul sau, trebuind ca prin activitatile desfasurate, bazate pe gestiune economica si autonomie financiara, sa-si acopere integral cheltuielile, obtinând si profit.

Managementul sau de ansamblu este asigurat de consiliul de administratie alcatuit din 7-15 persoane (dintre care una este directorul general), iar activitatea curenta este condusa de managerul general numit de consiliul de administratie cu avizul ministerului sau administratiei locale care a aprobat înfiintarea firmei; 

-    societati comerciale – se constituie în vederea efectuarii de acte economice, fiind persoane juridice si îmbracând urmatoarele forme:

-    societatea în nume colectiv – obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a tuturor asociatilor; 

-    societatea în comandita simpla – obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati; comanditarii raspund numai pâna la concurenta aportului lor;

-    societate în comandita pe actiuni – capitalul social este împartit în actiuni, iar obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati, comanditarii fiind obligati numai la plata actiunilor lor;