Adaugat la data: 2010-08-03
de catre: danutza
Numar pagini: 21
Tip document: .doc
Nivel: Liceu
Dimensiune: 136.5 KB
Downloads: 2
Credite: 0

Din referat: Imperiul Soarelui

Imperiul Soarelui

Regiunea universului în care se afla Pamântul depinde de Soare . Din acest motiv ea se numeste sistemul solar. Acesta cuprinde Soarele , planete , comete , meteoriti si pulberi .

Soarele

Soarele este steaua cea mai apropiata de Pamânt . Acesta este motivul pentru care astronomii au studiat-o mai mult decât pe celelalte . Astfel , ei îi pot cunoaste compozitia si modul în care actioneaza asupra planetei noastre .

Planetele si asteroizii

Principalele corpuri ale sistemului solar sunt cele care , asemenea Pamântului , se învârtesc în jurul Soarelui si reflecta lumina acestuia ; ele se numesc planete.

De la cea mai apropiata de soare pâna la cea mai îndepartata , cele noua planete sunt : Mercur , Venus , Pamânt , Marte , Jupiter , Saturn , Uranus , Neptun , si Pluto .

Cinci dintre acestea pot fi urmarite pe cer cu ochiul liber , si din acest motiv , au fost Observate înca din Antichitate , pe timpul verii : Mercur , Venus , Marte, Jupiter si Saturn .

Celor noua planete principale li se adauga o multime de planete mici numite asteroizi , majoritatea concentrate între Marte si Jupiter.

Diametrul celui mai mare asteroid Ceres este de aproximativ de 1000 km. Diametrul celui mai mic nu depaseste câteva sute de metri .

Soarele exercita asupra planetelor o atractie puternica pentru ca este de aproape de 1000 de ori mai greu decât toate planetele la un loc .

Sateliti , comete si meteoriti

Cele mai mari dintre planete sunt la rândul lor înconjurate de sateliti : este cazul Pamântului si al satelitului sau Luna .

Din sistemul solar mai fac parte cometele , mici astri formati din roci si gheata care atunci când se apropie de Soare degaja mari cantitati de gaz si pulberi .

Ciocnirea unor asteroizi si divizarea lor în comete care se apropie prea mult de Soare sau de planetele mari dau nastere unor fragmente de dimensiuni diferite .

Aceste fragmente circula în spatiul interplanetar si sfârsesc prin a cadea pe suprafata planetelor sau a satelitilor lor : ele sunt meteoritii .


Dimensiunile sistemului solar

Planetele sunt repartizate în jurul Soarelui într-o zona în forma de disc , cu o raza de aproximativ 6 miliarde de kilometri , pe care lumina Soarelui o strabate în sase ore .

Chiar daca ar parea întins , la scara Universului , adica a întregii lumi sistemul solar este cu adevarat minuscul . Situat la circa 150 de milioane km de planeta noastra Soarele ne apare pe cer ca un disc orbitor .

Lumina lui ajunge la noi în 8 minute . Ea acopera lumina tuturor celorlalti astri .

Traversata de razele sale luminoase , atmosfera terestra da cerului frumoasa culoare albastra .

Sa presupunem ca am reduce Soarele la dimensiunea unei portocale : la aceasta scara Pluto nu ar fi decât o gamalie de ac care s-ar învârti la o distanta de 400 m de porocala , iar steaua cea mai apropiata s-ar situa la 3000 km de portocala !

Vazut de pe Pluto de la o distanta de aproximativ 40 de ori mai mare decât cea care îl separa de Pamânt , Soarele apare doar sub forma unei stele stralucitoare sub un cer vesnic negru .

Istoria sistemului solar
          
Timp de secole s-a crezut ca Pamântul sta nemiscat în centrul Universului , iar Soarele si planetele se învârtesc în jurul lui .

Acesta este sistemul lumii dupa cum îl descria savantul grec Ptolemeu în secolul al II-lea î. Cr.

În secolul al XVI-lea astronomul polonez Copernic a afirmat ca Pamântul si celelalte planete se învârtesc în jurul Soarelui .

Dupa inventarea lunetei , în secolul urmator s-a putut dovedi ca el avea dreptate .

Prin studierea planetelor si a stelelor astronomii au putut sa reconstituie istoria sistemului solar si sa prevada viitorul acestuia .

Formarea sistemului solar

Soarele s-a format într-un imens nor de gaz si pulberi .

Din motive înca putin cunoscute , poate în urma unei perturbatii create de explozia unei stele mai mari , situate destul de aproape acest nor a început sa se prabuseasca sub propria greutate si sa se învârteasca pe loc .

Putin câte putin a luat forma unui disc mai dens si mai cald în centru decât spre exterior .

Apoi , în centrul discului , materia a devenit suficient de densa si de calda ca Soarele sa înceapa sa straluceasca : aceasta s-a petrecut în urma cu 4.6 miliarde de ani .

În imensul nor de gaz si pulberi particulele solide s-au aglomerat în mod progresiv , pe parcursul a mai putin de 100 milioane de ani , pentru a forma planetele .

În apropierea Soarelui unde era mai cald planetele s-au nascut din aglomerarea unor blocuri de roca . Astfel s-au format Mercur , Venus , Pamânt ti Marte .

În regiunile exterioare mai reci centrul planetelor mai mari s+a format din roci amestecate cu gheata . Acestea au atras apoi mari cantitati de gaz din norul din care proveneau . Este cazul lui Jupiter , Saturn , Uranus si Neptun .

Viitorul sistemului solar

Sistemul solar este menit sa dispara .

De fapt , de când Soarele a început sa straluceasca energia sa (lumina si caldura) rezulta din reactiile nucleare care transforma hidrogenul într-un gaz ceva mai greu , heliul .

Dar în mai putin de 5 miliarde de ani tot hidrogenul aflat în centrul sau va disparea .

Noi fenomene se vor declansa si Soarele va creste în dimensiuni : se va transforma într-o stea gigantica rosie .

Pamântul va deveni atunci un adevarat cuptor : temperatura de la suprafata va atinge în jur de 2000 grade Celsius si din aceasta cauza rocile se vor transforma în roca fierbinte !

Cu mult înainte de acestea oceanele vor fi secat si întreaga viata va fi disparut .

Dupa ultimele tresariri , Soarele va înceta sa mai creasca . Materia se va contracta pentru a da nastere unei stele mici , de dimensiune Pamântului , dar cu o densitate deosebita ; o pitica alba care se va stinge treptat lasând sistemul solar în frig si întuneric .


Alte sisteme solare

În 1984 astronomii au descoperit un imens disc de pulberi în jurul stelei Beta Pictoris .

Discul a fost detectat datorita observatiilor în infrarosu . Acesta ar putea fi un sistem solar în curs de formare .

Se crede ca numeroasele stele sunt înconjurate de una sau mai multe planete .

Dar , cu mijloacele de astazi , este aproape imposibila detectarea directa a altor planete .

De fapt observarea de pe Pamânt a unei planete de marimea lui Jupiter , care se învârteste în jurul uneia dintre cele mai apropiate stele , ar fi ca încercarea de a distinge de la Paris o lumânare situata la o distanta de 10 m de un far puternic din New York !

Cu toate acestea astronomii au putut stabili prezenta a doua planete în jurul unei stele situate la 1600 ani-lumina .

Pamântul si miscarile sale

Prin distanta sa fata de Soare , Pamântul este a treia planeta a sistemului solar , dupa Mercur si Venus . Pamântul nu este perfect rotund .

El este o sfera usor turtita la poli si bombata la ecuator ; raza masoara 6378.136 km la ecuator , însa 6356.751 km la poli .

Pamântul este acoperit în proportie de 71% de apa si este înconjurat de un învelis gazos numit atmosfera .

Aceasta este formata din aer , un amestec dintre azot si oxigen . În spatiu atmosfera este cea care da Pamântului nuanta sa albastra .

Miscarea de revolutie a Pamântului

Asemenea tuturor planetelor din sistemul solar Pamântul se învârteste în jurul Soarelui .

Pamântul se învârteste  în jurul Soarelui o data cu efectuarea unui tur complet , o revolutie se scurge într-un an ceea ce reprezinta aproape 365.25 zile de zile .

Distanta medie de la Pamânt la Soare este de aproximativ 149,6 milioane de kilometri .

Astronomii numesc aceasta distanta unitate astronomica (prescurtat u.a.) .

Ei folosesc deseori aceasta unitate de masura în locul kiometrilor pentru a exprima distantele între astri în interiorul sistemului solar .

În realitate distanta de la Pamânt la Soare variaza în cursul anului de la 147.1 milioane de kilometri minimum ( periheliul în jur de 3 ianuarie ) , pâna la afeliu în maximum de 152.1 milioane de kilometri ( jur de 6 iulie ) .

În ceea ce priveste viteza cu care se învârteste Pamântul în jurul Soarelui , aceasta este în medie de 29.8 km pe secunda , adica în jur de 108000 km/h si creste când planeta noastra se apropie de Soare iar când se îndeparteaza scade.

Miscarea de rotatie a Pamântului

O data cu deplasarea în jurul Soarelui , Pamântul se roteste si în jurul propriei sale axe , de la vest spre est .

Axa sa de rotatie numita si axa polilor este o axa imaginara care patrunde în suprafata terestra chiar prin cei doi poli geografici , Polul Nord si Polul Sud .

Aceasta axa de rotatie are o înclinatie de 66 grade si 34 de minute fata de planul orbitei Pamântului .

Rotatia Pamântului în jurul propriei sale axe determina alternanta zi / noapte , datorita faptului ca prin aceasta rotatie cele doua emisfere ale globului nu sunt expuse la Soare în acelasi timp .

Aceasta miscare de rotatie explica de ce vedem Soarele rasarind , urcând pe cer , apoi coborând spre orizont si apunând .

Nu Soarele se deplaseaza ci Pamântul este cel care se misca fata de Soare .

În raport cu stelele rotatia Pamântului în jurul proprie sale axe are loc în 23 h 56 min 4 sec ; aceasta este durata unei zile siderale .

Masurata în raport cu miscarea aparenta a Soarelui pe cer ( ziua solara) , durata este mai mare cu aproape 4 min . Pentru necesitatile vietii curente este folosita ziua civila care are o durata de 24 h .

Anotimpuri , echinoctii si solstitii

 Daca Pamântul s-ar învârti în jurul propriei sale axe în mod perpendicular fata de planul orbitei sale ar fi luminat de Soare în acelasi fel pe tot parcursul anului si nu ar mai exista anotimpurile .

Dar înclinarea axei sale face ca Pamântul sa fie mai mult sau mai putin expus razelor Soarelui, în functie de perioada anului .

Astfel în timpul miscarii sale în jurul Soarelui, Pamântul trece prin 4 pozitii deosebite , opuse doua câte doua , echinoctiile si solstitiile , care , în zonele temperate împart anul în 4 anotimpuri .