Adaugat la data: 2010-09-11
de catre: danutza
Numar pagini: 3
Tip document: .doc
Nivel: Liceu
Dimensiune: 40.5 KB
Downloads: 1
Credite: 0

Din referat: Friedrich von Hayek

Friedrich von Hayek

Friedrich August von Hayek a fost unul dintre cei mai importanti economisti si filozofi ai secolului XX.

Dupa Ludwig von Mises, profesorul Hayek a fost cea mai de seama figura a ultimelor decenii în Scolii Economice din Austria.

Nu în ultimul rând a fost cel mai aprig aparator a libertatii în ultimii 200 de ani.

Nascut la Viena pe 8 mai 1899, Hayek a luptat în armata austro-ungara în Primul Razboi Mondial, urmarind actiunile de pe frontul italian. La sfârsitul razboiului s-a întors la Viena si si-a luat doctoratele în economie si drept.

În 1923 Hayek a devenit asistentul lui Ludwig von Mises, iar în 1927 au fondat împreuna Institutul de Cercetare Australian pentru Afaceri (Austrian Institute for Business Cycle Research), Hayek fiind presedinte si Mises vicepresedinte.

În 1931 a primit o catedra la Scoala Economica din Londra unde a stat pâna în 1948, în acest timp a publicat multe carti printre care si „Drumul catre servitute” în 1944.

Din 1950 a predat, la Universitatea din Chicago, filozofie sociala si morala pâna în 1962.

În aceasta perioada a publicat „Contrarevolutia în stiinta” (1952), „Constitutia libertatii ”(1961) si „Ordinea senzoriala”(1952).

Din 1962 pâna în 1967 a fost profesor de economie politica la Universitatea din Freiburg, apoi profesor de economie la Universitatea din Salzburg pâna în 1974, când Hayek s-a întors la Universitatea din Freiburg unde a ramas pâna la moartea sa.

Printre operele din aceasta perioada putem aminti: „Studii în filozofie, politica si economie ”(1967), „Lege, legislatie si libertate”(3 volume 1973-1978), „Denationalizarea banilor” (1976), „Noile studii în filozofie, politica, economie si istoria ideilor”(1978) si „Conceptul fatal”(1990).

În 1974 a primit Premiul Nobel pentru stiinte economice. Hayek a murit în anul 1992 pe 23 martie la vârsta de 92 de ani. El a publicat peste 130 de articole si 25 de carti.

"Drumul catre servitute" a aparut în 1944 si a reprezentat începutul unei lungi perioade în care interesul lui Hayek pentru analiza economica s-a combinat cu studii constitutionale, cu o ampla perspectiva asupra istoriei, a vietii sociale.

Cele mai importante momente, în acest sens, le reprezinta cartile sale "Constitutia libertatii" (1960) si trilogia "Lege, legislatie si libertate" (publicata în anii '70). Prin aceste lucrari, Hayek a consacrat renasterea liberalismului clasic în veacul al XX-lea.

DOMNIA LEGII

„Conditiile dintr-o tara libera se deosebesc cel mai limpede de acelea dintr-o tara aflata sub un guvernamânt samavolnic prin respectul acordat marelui principiu  cunoscut sub numele de Domnia Legii.

Acesta înseamna ca în  toate actiunile sale guvernamântul este îngradit de reguli neschimbatoare anuntate în prealabil, reguli care permit sa se prevada cu o certitudine multumitoare felul în care autoritatile îsi vor folosi în diverse situatii puterile coercitive, si ca fiecare sa-si planifice propriile activitati pe temeiul acestei cunoasteri.

Cu toate ca un astfel de ideal nu poate fi atins nicicând în chip perfect, caci legiuitorii, ca si cei carora li se atribuie aplicarea legii, sunt supusi greselilor, e destul de clara chestiunea esentiala: ca libertatea de actiune a organelor executive care exercita puterea coercitiva trebuie sa fie redusa cât de mult posibil.

Cu toate ca orice lege restrânge într-o anumita masura actiunile individuale, prin aceea ca afecteaza mijloacele pe care oamenii le pot folosi în atingerea scopurilor lor, sub domnia legii guvernamântul nu-si permite sa ia masuri ad-hoc care nesocotesc eforturile oamenilor.

În cadrul regulilor cunoscute, individul est liber sa caute sa-si împlineasca scopurile si dorintele personale, având siguranta ca puterile statului nu vor fi folosite în chip deliberat pentru a-i zadarnici eforturile.

Un caz particular al distinctiei mai generale dintre domnia legii si guvernamântul  samavolnic […] este si distinctia dintre […] cadrul legal stabil, în interiorul caruia activitatea este calauzita de decizii individuale, si conducerea activitatii economice de catre o autoritate centrala.

În primul caz, guvernamântul se limiteaza la a stabili reguli care fixeaza conditiile în care resursele disponibile pot fi folosite, lasând indivizilor sa hotarasca în ce scopuri vor fi folosite.

În al doilea caz, guvernamântul dirijeaza utilizarea mijloacelor de productie în anumite scopuri[…]. Într-o lume în care totul a fost prevazut în amanunt, statul nu reuseste mai niciodata sa ramâna impartial.

Caci acolo unde efectele politicii guvernamântului asupra oamenilor sunt minutios cunoscute, acolo unde guvernamântul tinteste în mod direct astfel de afecte, el […] e constrâns sa devina partinitor, sa impuna oamenilor aprecierile sale si, în loc sa le fie de ajutor în împlinirea propriilor lor scopuri, el este cel care le alege scopurile.

Un rezultat necesar, dar numai aparent paradoxal, ce decurge de aici este ca egalitatea formala în fata legii este în conflict si, de fapt, e incompatibila cu orice activitate a guvernului care tinteste în mod deliberat realizarea unei egalitati ridicate sau esentiale între diferiti oameni, si ca orice politica prin care se tinteste un ideal a carui esenta este dreptate distributiva va duce la nimicirea domniei legii.

Pentru a produce acelasi rezultat pentru oameni diferiti e necesar ca ei sa fie tratati în mod diferit.

Or, a le da unor oameni diferiti aceleasi sanse obiective nu înseamna a le da aceeasi sansa subiectiva.

Nu se poate nega ca domnia legii produce o inegalitate economica –tot ceea ce poate fi sustinut e ca aceasta inegalitate nu se produce astfel încât sa afecteze anumiti oameni în anumite moduri.”