Adaugat la data: 2010-09-07
de catre: danutza
Numar pagini: 11
Tip document: .doc
Nivel: Facultate
Dimensiune: 64.0 KB
Downloads: 1
Credite: 0

Din referat: Extradarea

1. SCURT  ISTORIC

Institutia  extradarii în dreptul român apare de la sfârsitul secolului al XIX – lea.

Recent România a cerut extradarea unor ofiteri  taiwanezi de pe nava „ Maersk – Dubai”, acuzati de uciderea a trei pasageri clandestini români, pe care i-a abandonat pe mare, în apele teritoriale canadiene.

Cererea a fost fundamentata pe un tratat încheiat între Marea Britanie si România, datând înca din anul 1893, în baza caruia Canada este considerata parte a Commonwelth- ului.

Însa cele mai elocvente izvoare despre institutia extradarii sunt cele de la începutul secolului XX, respectiv Constitutia Regatului României din 1923, unde, în Titlul II, art. 32 se spune: „ Extradarea refugiatilor politici este oprita”.

La 20 aprilie 1929 se semneaza  un Protocol privind considerarea infractiunilor de falsificare de moneda ca infractiuni de drept comun, în ceea ce priveste extradarea,  iar la 3 mai 1930 Regele semneaza Decretul 1460 privind promulgarea legii privind ratificarea Protocolului.

Codul Penal din 1936, denumit si Codul Penal Carol al II-lea, stipuleaza, în capitolul IX, articolul 634, aliniatele 1-6 conditiile de fond, conditiile privitoare la infractiune, pedeapsa si cu privire la urmari.

Codul penal român din 1968, în articolele 6 si 9 are reglementari privitoare la extradare.

Astfel, potrivit art. 6 alin. 2, „ Pentru infractiunile îndreptate împotriva intereselor statului român sau contra unui cetatean român, infractorul poate fi judecat si în cazul în care s-a obtinut extradarea lui”.

În art. 9 denumit „ Extradarea” se prevede ca aceasta se acorda  sau poate fi solicitata pe baza de conventie internationala, pe baza de reciprocitate si, în lipsa acestora, în temeiul legii.

Prima lege privind extradarea este Legea nr. 4/1971

Constitutia României din anul 1991, în articolul 19, aliniatele 1 si 2 stipuleaza: „ Cetateanul român nu poate fi extradat sau expulzat din România” si „ Cetatenii straini si apatrizii pot fi extradati numai în baza unor conventii internationale sau în conditii de reciprocitate”

Parlamentul României a ratificat si a fost publicata în Monitorul Oficial, partea I, la data de 14.05.1997, Conventia europeana de extradare, din 13 decembrie 1957, precum si cele doua protocoale aditionale la aceasta, din 1975 si 1978.

Doamna profesoara Rodica-Mihaela Stanoiu spunea:

„Extradarea apare ca un act bilateral ce intervine între doua state: unul pe teritoriul caruia se afla infractorul refugiat si caruia i se adreseaza cererea de extradare ( statul solicitat ) si altul care este interesat în pedepsirea infractorului si care adreseaza în acest scop cererea de extradare (statul solicitant ).

Prin finalitatea sa, extradarea este deci un act de asistenta judiciara internationala în materie penala, prin care un infractor este transferat dintr-un stat în altul pentru a fi tras la raspundere pentru infractiunea savârsita.” (1 )

România a încheiat conventii de asistenta juridica  cu mai multe state, si anume: Albania, Algeria, Belgia, Bulgaria, Republica Populara Democrata Coreeana, Cuba, Franta, Germania, Grecia, Italia, Maroc, Mongolia, Polonia, Rusia, Siria, Tunisia, Turcia, Ungaria.

Cel de-al VIII-lea Congres al Natiunilor Unite pentru prevenirea crimei si tratamentul delicventilor  a aprobat tratatul tip extradare.

Adunarea Generala a O.N.U. a adoptat acest Tratat prin Rezolutia nr. 45/116 din 14 septembrie 1990, invitând statele membre sa colaboreze, în cadrul unor aranjamente bilaterale si multilaterale, în vederea întaririi masurilor de prevenire a criminalitatii si de întarire a procesului de justitie penala. ( 2 )

1. Stanoiu, Rodica Mihaela - „ Asistenta juridica internationala în materie penala” ( Bucuresti, Editura Academiei R.S.R., 1977, pag.99)

2.Boroi, Alexandru – „ Drept penal. Parte generala”, Ed. All Back, Bucuresti, 2000, pag. 59

În anul 2001, vrând sa-si alinieze legislatia cu cea europeana, Parlamentul României a promulgat Legea nr. 296 din 7 iunie (2001) privind extradarea, publicata în Monitorul Oficial al României nr. 326/18.06.2001.

2. ANALIZA  EXTRADARII

Legea nr. 296/2001 este structurata în sase capitole, fiecare capitol fiind la rândul sau împartit în sectiuni.

Capitolul I reglementeaza obligatia de a extrada, preeminenta dreptului international si declaratia de reciprocitate.

Referitor la obligatia de a extrada, art. 1 din lege prevede ca România accepta sa predea, la cererea de extradare a unui stat, persoanele aflate pe teritoriul sau si care sunt urmarite penal sau trimise în judecata pentru o infractiune ori sunt cautate în vederea executarii unei pedepse de catre autoritatile judiciare ale statului solicitant.

Astfel, domnul profesor Constantin Bulai (2)  remarca:

„ Extradarea este actul prin care un stat, pe al carui teritoriu s-a refugiat un infractor, preda ( remite) la cererea altui stat pe acel infractor pentru a fi judecat ori pus sa execute pedeapsa la care fusese condamnat de instantele acelui stat.

Extradarea este o institutie utila în lupta împotriva fenomenului infractional.

Fara utilizarea ei nu s-ar putea  înfaptui sanctionarea prin aplicarea legii penale în temeiul principiului teritorialitatii, în cazurile în care, dupa savârsirea infractiunii pe teritoriul tarii, infractorul a reusit sa-l paraseasca.

De asemenea, nu s-ar putea realiza aplicarea legii penale în temeiul principiilor personalitatii si realitatii legii penale.”