Adaugat la data: 2010-09-07
de catre: danutza
Numar pagini: 2
Tip document: .doc
Nivel: Facultate
Dimensiune: 39.5 KB
Downloads: 1
Credite: 0

Din referat: Evolutia istorica a Dreptului Comercial

Evolutia dreptului comercial

Prezentare generala

Aparitia si evolutia dreptului comercial poate fi confundata în fapt cu aparitia si evolutia relatiilor comerciale.

Începuturile acestora se regasesc în comertul maritim, a carui practica era supusa si dirijata de uzuri bazate pe respectarea întelegerilor si pe bunacredinta.

Uzurile aveau caracter international.

În dreptul roman nu se recunostea existenta unor norme comerciale speciale, astfel dreptul comercial era integrat în dreptul civil.

În evul mediu se intensifica dezvoltarea cometului maritim, fapt care determina aparitia unui drept cutumiar.

Juristii din aceasta perioada istorica, foloseau mecanismul contractelor si cel al obligatiilor, în întelegerea anumitor institutii de drept comercial.

Dupa prabusirea Imperiului Roman, concomitent cu aparitia statelor cetati italiene se poate vorbi si de o dezvoltare a comertului terestru, proces care impune crearea unui sistem propriu de regului de drept în care-si afla originea multe din institutiile comerciale moderne cum ar fi: bancile, societatile comerciale, falimentul.

De asemenea o importanta deosebita în formarea dreptului comercial o are dezvoltarea schimburilor prin intermediul iarmaroacelor, unde tranzactiile si executarea acestora erau reglementate de regului speciale caracterizate prin celeritatea procedurilor.

Gruparea comerciantilor si a meseriasilor din aceasi ramura de activitate sub conducerea consulului, care avea putere legislativa, a determinat adunarea normelor emise de acesta pentru rezolvarea litigiilor în statute, care ulterior odata cu progresul economic si evolutia politica, au fost înlocuite cu dreptul scris.

Acesta spre deosebire de dreptul cutumiar, care avea aplicabilitate numai asupra unor zone geografice restrânse, va avea incidenta asupra întregului teritoriu al unei tari. Astfel apar zorii unei noi epoci, epoca moderna.

Franta a fost prima tara în care a fost legiferat cometul. Începând cu edictul lui Carol al IX-lea dat în anul 1563- prin care s-au creat jurisdictiile consulare- continuând cu ordonantele lui Ludovic al XIV-lea din 1673- privind comertul terestru si cele din 1683- privind comertul pe mare – cunoscute sub denumirea de Ordonantele lui Colbert – opera de legiferare culmineaza cu adoptarea în anul 1807, în timpul lui Napoleon, a Codului Comercial Francez.

Acest cod a fost preluat si de alte tari dezvoltate din punct de vedere economic la acea vreme ca Italia, Spania, Olanda, Anglia, conferindu-i acestuia o recunoastere valorica prin universalizare.

În Italia, datorita evolutiei politice, apare un alt cod comercial care va fi adoptat în anul 1882, cod ce va sta la baza inspiratiei în elaborarea Codului comercial român din 1887.

Codul comercial italian îsi înceteaza aplicabilitatea în 1942 odata cu adoptarea unui nou Cod civil care reglementaza si raporturile juridice comerciale, renuntându-se, astfel, la autonomia dreptului comercial.

În Germania, înca din anul 1900, este în vigoare atât Codul civil cât si Codul comercial, acesta din urma fiind fundamentat pe conceptia subiectiva asupra dreptului comercial.

În Anglia si în SUA sistemul juridic este total diferit de cel european, prin caracterul sau cutumiar, care se aplica atât comerciantilor cât si necomerciantilor.

În România, relatiile comerciale au avut parte de o reglementare, care în linii mari a urmat evolutia normativa în domeniu din tarile dezvoltate ale Europei.

Astfel, la început, comertul era reglementat de obiceiul pamântului, iar cu trecerea timpului au aparut si unele reglementari scrise cu caracter general, cum sunt: Pravila lui Vasile Lupu, Îndreptarea legii a lui Matei Basarab.

Primele regului speciale cu privire la reglementarea comertului se gasesc în Codul lui Andronache Donici – 1814, în Codul Caragea din Muntenia – 1817,  în Codul Calimach din Moldova – 1828.

Un pas important  în dezvoltarea dreptului comercial, îl reprezinta Regulametele organice ale Munteniei si Moldovei, adoptate la 1831, prin impunerea unor reguli referitoare la comert si a normelor de înfintare a tribunalelor de comert, iar în anul 1859, Condica de comerciu a Principatelor Unite, inspirate din Codul comercial francez.

În anul 1887 apare Codul comercial român, care reprezinta o încununare a efortului legislativ în materie comerciala.

Acesta, inspirat din Codul comercial italian, se întemeiaza pe conceptia obiectiva a dreptului comercial, astfel, normele sale sunt aplicabile raporturilor juridice generate de savârsirea de fapte de comert, fara a avea importanta persoana care le savârseste. 

Codul comercial român este structurat în patru carti si anume: Cartea I – Despre comert în general, Cartea a II-a – Despre comertul maritim, Cartea a III-a – Despre faliment, Cartea a IV-a – Despre exercitiul actiunilor comerciale si despre durata lor.

În anul 1938 a aparut un nou Cod comercial, care de fapt a fost doar o actualizare a Codului de la 1887, însa acest nou cod, desi s-a publicat în Monitorul Oficial, nu a intrat în vigoare niciodata.

Începând cu anul 1948, fara a exista o hotarârea a vreunui for legislativ, sistemul comunist a încetat sa mai aplice prevederile Codului comercial roporturilor economice bazate pe economia socialista planificata, acesta cazând în desuetudine.

Schimbarea sistemului politic din 1989, a favorizat repunerea în drepturi a codului comercial si aplicarea sa tuturor raporturilor comerciale interne bazate pe economia de piata.

Aparitia unor neconcordante între normele juridice cuprinse în Codul comercial si realitatile economice din perioada post comunista, au impus înlocuirea unor dispozitii cu altele care fac obiectul unor legi speciale ca: Legea nr. 31/1990 – privind societatile comerciale, Legea nr. 64/1995 – privind reorganizarea si falimentul societatilor comerciale.

Tg.Mures 15 martie 2003

Bibliografie:

1.    Carpenaru D. “Drept comercial român” Ed. All, Bucuresti  1997

2.    Turcu I. “Teoria si practica dreptului comercial român” Ed. Lumina Lex, Bucuresti 1998

3.    Capatâna O. “Introducere în cercetarea dreptului comercial” Tribuna economica nr.29/1990