Adaugat la data: 2010-09-07
de catre: danutza
Numar pagini: 9
Tip document: .doc
Nivel: Facultate
Dimensiune: 94.0 KB
Downloads: 1
Credite: 0

Din referat: Elemente de drept penal

Elemente de drept penal

Curs 1

Dreptul penal este o ramura a dreptului public.

Dreptul public   - drept constitutional

- drept penal

- drept administrativ

Dreptul privat    - dreptul civil

- dreptul societatilor comerciale

Deptul penal se împarte în 3:

1.    drept penal general

2.    drept penal special

3.    drept procesual penal

Dreptul penal este alcatuit dintr-un sistem de norme juridice care reglementeaza niste relatii de aparare sociala prin interzicerea ca infractiuni sub sanctiuni specifice denumite pedepse, a faptelor periculoase pentru valorile sociale în scopul apararii acestor valori, fie prin prevenirea infractiunilor, fie prin aplicarea pedepselor celor care le savârsesc.

Obiectul dreptului penal

-    îl reprezinta relatiile de aparare sociala

-    aceste relatii se stabilesc între membrii societatii pentru respectarea de catre acestia a unor valori: persoana, drepturile si libertatile persoanei, viata, integritatea corporala, etc.

Relatiile de aparare sociala în perioada prestatala

-    împotriva unei fapte penale, partea vatamata se razbuna. Razbunarea putea fi limitata  sau nelimitata (distrugerea fizica)

-    s-a simtit nevoia ca statul sa-i apere de ceilalti. El introduce legi, care trebuie respectate.

Izvoarele dreptului penal

Izvorul este acea forma juridica pe care o îmbraca o norma pentru a deveni norma obligatorie. Izvorul dreptului penal este legea.

-    Principalul izvor este Constitutia.

-    Apoi urmeaza Codul Penal. În el sunt cuprinse atât norme generale cât si norme speciale.

-    Legile penale complinitoare – completeaza dispozitiile Codului Penal, dar nu contin infractiuni (Legea de executare a pedepselor).

-    Legi speciale nepenale, cu dispozitii penale (Legea privind combaterea evaziunii fiscale)

-    Tratatele si acordurile internationale, daca sunt ratificate.

Raporturile juridice penale

Relatia sociala presupune: subiecte, un obiect si un continut.

Subiecte:

1.    statul – dreptul penal este inclus în dreptul public; exista 2 tipuri de raporturi:

a)    raporturi juridice de conformare – presupun respectarea lor de societate prin intermediul statului

b)    raporturi juridice de conflict – statul este cel care impune unei persoane fizice respectarea unei norme, iar în cazul nerespectarii, aplicarea pedepsei (politia, magistratii)

2.    persoana fizica ce a încalcat legea.

Continutul: presupune drepturi si obligatii pentru cele doua subiecte.

Obiectul: conduita pe care trebuie sa o urmeze subiectele.

Stingerea raportului juridic:

-    când actul normativ iese din vigoare

-    când se savârseste fapta interzisa (de lege) ? intervine raportul juridic de conflict

-    amnistia sau prescriptia.

Tema:

-    infractiunea

-    raspunderea penala

-    sanctiunile de drept penal

Infractiunea (institutia infractiunii)

-    este o fapta care prezinta pericol social, savârsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala.

-    are 3 trasaturi (conditii obligatorii):

a)    este o fapta ce prezinta pericol social

fapta – orice fapta a unei persoane;

pericol social – ne permite sa deosebim o contraventie de o infractiune

b)    vinovatia – este foarte importanta; exista prezumtia de nevinovatie.

c)    prevederea faptei în legea penala – orice fapta trebuie sa fie inclusa într-un act normativ pentru a fi sanctionata.

Vinovatia

-    este acel aspect subiectiv al infractiunii care cuprinde atitudinea psihica a faptuitorului fata de fapta si urmarile faptei (persoana este constienta de fapte si de urmari).

-    are 3 forme:

o    intentia

o    culpa

o    preterintentia (intentia prelungita)

Intentia

-    este o atitudine psihica a faptuitorului care rezulta din prevederea rezultatului faptei sale si urmarirea acelui rezultat, ori numai acceptarea rezultatului

-    poate fi directa – prevede rezultatul si îl urmareste sau indirecta – persoana prevede rezultatul, nu-l urmareste, dar îl accepta.

Culpa

-    este o atitudine psihica a faptuitorului care prevede rezultatul faptului, nu-l accepta, socotind fara temei ca nu se produce ori nu prevede rezultatul, desi putea si trebuia sa îl prevada

-    exista:

-    culpa cu prevedere (cu usurinta) – prevede rezultatul, nu îl urmareste, nu îl accepta, considerând ca nu se produce

-    culpa simpla (fara prevedere, din neglijenta, din greseala) – nu prevede rezultatul, desi putea si trebuia sa îl prevada

Instanta stabileste daca a fost intentie sau culpa.

Intentia depasita - are si intentie si culpa, incluse în aceeasi fapta.

Continutul infractiunii

-    se deosebeste o infractiune de o contraventie

-    este nevoie de continut si pentru a deosebi o infractiune de o alta infractiune

Definitie: continutul este format din totalitatea conditiilor cerute de lege pentru caracterizarea faptei ca fiind infractiune.

Conditii:

a)    cu privire la fapta

b)    cu privire la faptuitor

c)    cu privire la obiectul infractiunii

d)    cu privire la locul si timpul infractiunii

Dupa situarea în timp:

a)    conditii preexistente – privesc obiectul si subiectul infractiunii

b)    conditii concomitente – se îndeplinesc în momentul savârsirii

– se refera la locul si timpul savârsirii faptei

c)    conditii subsecvente – îndeplinite dupa savârsirea faptei

Mai sunt:

a)    conditii esentiale sau constitutive

b)    conditii accidentale sau circumstantiale – sunt acele conditii atenuante sau agravante

Conditiile preexistente

a)    obiectul infractiunii îl reprezinta valoarea sociala ocrotita de normele dreptului penal (normele sunt în Constitutie si în Codul Penal).

Valorile sociale ocrotite prin normele penale confera dreptului penal un obiect juridic. Obiectul juridic poate fi:

-    general – normele penale apara toate valorile sociale din Constitutie si Codul Penal

-    generic (sau de grup) – apara doar un manunchi de valori sociale

-    specific – consta în valoarea sociala concreta

Daca nu exista obiect, nu exista infractiune.

b)    cu privire la subiect. Subiectul este activ sau pasiv.

Subiectul activ

-    este persoana care savârseste fapta, complicele, instigatorul.

-    se numeste:

* faptuitor – pâna se stabileste infractiunea

* infractor – dupa stabilirea infractiunii

* condamnat – dupa ce s-a stabilit pedeapsa.

Conditii:

-    conditii de vârsta – raspunderea începe de la 14 ani. Între 14 – 16 ani raspunderea este limitata; dupa 16 ani, raspunde penal. Între 16-18 ani se aplica prevederi pentru minori. De la 18 ani se considera ca este adult.

-    responsabilitate – a persoanei de a-si da seama de fapta si rezultatele ei. Iresponsabilitatea înlatura caracterul penal.

-    libertatea de vointa si actiune.