Din referat: Dreptul de proprietate

DREPTUL DE PROPRIETATE

1. Definitia si caracterele dreptului de proprietate.

Dintre toate drepturile pe care o persoana le poate avea asupra unui lucru, cel mai complet este dreptul de proprietate pentru ca el ofera titularului sau exercitiul tuturor facultatilor, tuturor prerogativelor pe care legea le cunoaste.

1. Posesia

Prin posesie, in vorbirea uzuala, se intelege ,,detinerea unui lucru” , ,,a avea stapânire un lucru” etc.

Codul civil roman (art. 1846) defineste posesia ca fiind ,,detinerea unui lucru” sau ,,folosirea unui drept”, de noi insine sau de altul in numele nostru.

Posesia nu trebuie confundata cu detentia. Esential, pentru posesie, este existenta elementului intentional - ,,animus”-; adica stapânesc un anumit lucru pentru mine (sunt proprietarul acestuia), spre deosebire de detentie, numita si detentie precara, unde lipseste elementul intentional, animus, fiind prezent numai elementul corpus, adica detinerea materiala a lucrului; de exemplu, detin un lucru proprietatea altuia, in numele acestuia, pentru ca asa a dorit proprietarul cand mi-a lasat lucrul in pastrare ori mi l-a închiriat etc.

Asadar, putem concluziona ca posesia este un mijloc indispensabil fiecarui proprietar pentru a-si realiza scopul sau, adica utilizarea economica a proprietatii sale.

Orice proprietar trebuie sa aiba posibilitatea materiala de a se folosi de bunul avut in proprietate, in caz contrar proprietatea ar ramane doar o simpla utopie.

2. Folosinta - ,,jus utendi” si ,,jus fruendi”

Folosinta reprezinta acea prerogativa in virtutea careia proprietarul poate sa intrebuinteze bunul in interesul sau (,,jus utendi”) si poate sa culeaga fructele acestuia (,,jus fruendi”), fie ca sunt naturale, industriale ori civile.

In acest sens, art. 482 Cod civil prevede ca: ,,Proprietatea unui lucru mobil sau imobil de drept asupra tot ce produce lucrul si asupra a tot ce uneste ca accesoriu cu lucrul, intr-un mod natural sau artificial”.

3. Dispozitia - ,,Jus abutendi”.

Reprezinta prerogativa proprietarului de a dispune liber de bunul avut in proprietatea sa.

In acest sens, proprietarul are libertatea de a hotari soarta acelui bun, putand sa-l înstraineze contra unui beneficiu multumitor sau gratuit, sa-l închirieze, sa-l lase mostenire, sa-l abandoneze ori sa-l distruga.

Exercitarea acestui drept trebuie sa se desfasoare in limitele determinate de lege, urmarind realizarea intereselor sale fara ca aceste actiuni sa prejudicieze alta persoana.

Exercitarea abuziva a dreptului de proprietate atrage dupa sine raspunderea juridica a titularului dreptului, vinovat de savarsirea abuzului respectiv.

1.1. Definitia dreptului de proprietate

Dupa aceste notiuni privind dreptul de proprietate si având in vedere si definitia data de Codul civil roman: ,,Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege”.

(art.480 Cod civil), dar exista o definitie mult mai completa care sa corespunda normelor juridice este urmatoarea:

Dreptul de proprietate este acel drept real in virtutea caruia titularul dreptului, persoana fizica sau juridica, este indreptatit sa posede, sa foloseasca si sa dispuna de un lucru in mod exclusiv si absolut, prin putere proprie si in interes propriu, insa in limitele determinate de lege.

1.2. Caracterele generale ale dreptului de proprietate

1. Dreptul de proprietate este un drept absolut

Caracterul absolut al dreptului de proprietate rezulta chiar de dispozitia Codului civil, care precizeaza acest lucru: ,,proprietarulunui lucru se bucura si dispune de acesta in mod exclusiv si absolut”.

Facând parte din categoria drepturilor absolute, dreptul de proprietate confera titularului puteri nelimitate in privinta folosirii economice a lucrului, precum in ceea ce priveste soarta juridica a acestuia.

Puterea proprietarului asupra lucrului avut in proprietate se poate manifesta prin doua modalitati:

a) prin acte materiale de folosinta si de consumatie, de exemplu, citesc cartea, locuiesc apartamentul, ma deplasez cu automobilul.

b) prin acte juridice, cum ar fi: înstrainez imobilul prin vânzare ori donatie, închiriez apartamentul, las prin testament bunurile din patrimoniul meu unor persoane etc.

Caracterul absolut al dreptului de proprietate trebuie interpretat astfel: titularul dreptului de proprietate asupra unui lucru are posibilitatea de a trage toate foloasele, de a profita de utilitatile pe care acesta le confera si de a savarsi actele juridice care raspund intereselor proprietarului.

2. Dreptul de proprietate este un drept exclusiv

Caracterul ,,exclusiv” al dreptului de proprietate poate fi privit intr-un dublu sens:

a) in sens general si comun tuturor drepturilor reale, dreptul de proprietate este un ,,drept exclusiv”, pentru ca este opozabil oricarei persoane.

De exemplu, o persoana este unui teren, ea poate împiedica pe oricine ar dori sa treaca pe acel teren, fara incuviintarea sa, chiar daca trecerea nu i-ar cauza nici un prejudiciu material.

De aici apare si dreptul de a cere si a obtine despagubiri in vederea acoperirii pagubelor suferite prin încalcarea acestui drept.

b) dreptul de proprietate este un drept exclusiv, specific dreptului de proprietate, pentru ca numai proprietarul este singurul indreptatit sa exercite cele trei prerogative conferite acestui drept: posesia, folosinta si dispozitia.

Fatul ca este un drept exclusiv, da dreptul proprietarului de a revendica bunul in mana oricarui s-ar gasi.

2. Dreptul de proprietate este un drept perpetuu

Proprietatea este un drept perpetuu intr-un dublu sens:

a) proprietatea nu este limitata in timp, pentru ca ea trece de la titularul actual la urmasii sai directi sau la acei carora le-a transmis dreptul prin acte cu titlu oneros ori cu titlu gratuit, iar de la acestia la urmasii lor si asa mai departe.

Pentru acest motiv se spune ca dreptul de proprietate este un drept ,,cesibil” si ,,transmisibil”, atât timp cat exista bunul asupra carui s-a dobândit dreptul;

b) dreptul de proprietate este un drept perpetuu, întrucât are o existenta independenta de exercitarea dreptului si, ca atare, nu se poate pierde prin nefolosinta decât prin situatii expres prevazute de lege, cum ar fi prescriptia achizitiva in cazul imobilelor si prescritia extinctiva in cazul tuturor mobilelor.

1.3. Obiectul si intinderea dreptului de proprietate

Obiect al dreptului de proprietate îl poate constitui orice bun mobil sau imobil, corporal sau incorporal.

Dreptul de proprietate asupra unui lucru se întinde nu numai asupra lucrului propriu-zis, ci si asupra a tot ce depinde de el, ca accesoriu, precum si la tot ceea ce produce el.

De exemplu, in cazul proprietatii unui teren, obiectul proprietatii se întinde asupra suprafetei solului, asupra plantatiilor ce ar putea cuprinde, precum si a produselor ce se vor realiza pe suprafata respectiva.

Delimitare in suprafata – in linie orizontala – consta in masurarea suprafetei solului sau a suprafetei construite si fixarea liniei despartitoare, adica a hotarului.

Delimitarea in suprafata a proprietatii funciare prezinta o importanta deosebita in cadrul operatiunilor de punere in aplicare a prevederilor Legii fondului funciar (Legea nr. 19/1991).

Operatiunea de stabilire a hotarului – de granituire – va fi mult usurata de efectuarea lucrarilor cadastrale, impuse de Legea cadastrului.

Delimitarea in inaltime – pe linie verticala – se refera la dreptul proprietarului unui teren de a folosi numai suprafata acestuia, dar si spatiul ce se afla deasupra acelui teren.

Dreptul asupra spatiului aerian permit unui proprietar sa ridice constructii si sa faca plantatii care se înalta pe verticala, intre limitele hotarului.

In virtutea acestui drept, proprietarul unui teren poate cere vecinului sa taie crengile arborilor ce se extind deasupra terenului sau.

Acest spatiu aerian se suprapune terenului, adica intinderea lui nu trece de limitele acestuia.

Delimitarea in adâncime – in profunzime – priveste subsolul terenului asupra caruia se exercita dreptul de proprietate.

De la dispozitia art. 491 Cod civil, conform careia „ proprietarul poate face in subsolul terenului sau tot ceea ce gaseste de cuviinta”, exista numeroase derogari.

Astfel, Constitutia din 1923, art. 19, prevede ca „zacamintele miniere, precum si bogatiile de orice natura ale subsolului sunt proprietatea statului”. Dreptul de proprietate si dreptul de accesiune

Dreptul de accesiune este un drept real ce se naste in legatura cu dreptul de proprietate, având temeiul legal in dispozitiile codului civil, art.482, care prevede ca: „Proprietatea unui lucru mobil sau imobil, da dreptul asupra a tot ceea ce produce lucrul si asupra a tot ce se uneste ca accesoriu cu lucrul in mod natural sau artificial”2.

Sunt situatii numeroase in privinta dreptului de proprietate, cum ar fi:

- cand sporirea suprafetei terenului a avut loc pe cale naturala, prin aluvionare, suprafata respectiva devine proprietatea celui care este si proprietatea la care s-a alipit suprafata rezultata din depunerea aluviuni;

- plantatiile si constructiile facute pe terenurile altuia revin proprietarului, care va avea obligatia sa restituie contra valoarea lor, celui care le-a facut fiind de buna credinta sau sa ceara înlaturarea lor si sa i se plateasca despagubirilr de la cel ce le-a facut cu rea credinta;

Cele mai downloadate	Ultimele adaugate	Ultimiii utilizatori	Statistici
Soarele in cadrul vietii omului pe Pamant Pamantul Influenta omului asupra mediului inconjurator	Civilizatia greaca Babilonia antica Cetatea Rasnov Cetatea Neamt Civilizatie ebraica	Andra Bogdan Berceanu Gabriela bogdan Dobre Critian

Cauta in 1291 referate

Log-In

Referate

Dreptul de proprietate

Din referat: Dreptul de proprietate

Cuprins

Cele mai downloadate

Ultimele adaugate

Ultimiii utilizatori

Statistici