Adaugat la data: 2010-08-18
de catre: danutza
Numar pagini: 11
Tip document: .doc
Nivel: Facultate
Dimensiune: 154.5 KB
Downloads: 1
Credite: 0

Din referat: Despre infractiuni si pedepse

Despre infractiuni si pedepse
de Cesare Beccaria
(1738-1794)
                       
Cartea lui Cesare Beccaria care afirma ridicarea omului împotriva violentei si sistemului inchizitorial, care deschidea caile catre o lume noua, a ramas pâna astazi o lucrare vie, atragatoare, patrunsa de o calda umanitate, orientata de o meditatie generoasa si nobila, cu virulenta de pamflet în demascarea tarelor trecutului.           

Cesare Beccaria si-a scris opera principala în a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, în conditiile dezvoltarii iluminismului italian.

În cartea sa, Cesare Beccaria ar vrea ca legile sa-si gaseasca originea în ratiune.

Scopul prim al legilor este de a asigura ,,cea mai mare fericire raspândita la cei mai multi" (la massima felicità nel maggior numero).

Acela care, în finalul cuvântului Catre cititor, se autodefineste ca ,,un pasnic iubitor al adevarului", nu considera ratiunea de stat ca fiind superioara intereselor individuale ale persoanei umane.

Pentru Beccaria, statul este totalitatea indivizilor si binele statului trebuie sa coincida cu
binele cetatenilor care îl alcatuiesc.

Aceste concluzii se desprind cu claritate din citatul urmator si care sintetizeaza scopul lucrarii: ,,Moartea este oare o pedeapsa cu adevarat utila si necesara pentru siguranta si buna ordine a societatii?

Tortura, chinurile sunt oare juste, si ating ele scopul pe care si-l propun legile? Care este cel mai bun mijloc de prevenire a infractiunilor? Aceleasi pedepse unt oare deopotriva utile în toate timpurile?

Ce influenta au ele asupra moravurilor? Aceste probleme merita sa fie dezlegate cu acea precizie geometrica, careia nu-i pot rezista ceata sofismelor, elocventa seducatoare si îndoiala sfioasa.

Daca n-as avea alt merit decât acela de a fi cel dintâi care a prezentat Italiei, cu o claritate mai mare si mai convingatoare, ceea ce alte natiuni au îndraznit sa scrie si încep sa practice, ma voi considera fericit; dar daca, sustinând drepturile oamenilor si ale adevarului de neînvins, as contribui la smulgerea din spasme si din chinurile mortii a vreunei victime nenorocite a tiraniei sau a ignorantei, deopotriva de fatale, binecuvântarile si lacrimile unui singur nevinovat, frematând de bucurie m-ar mângâia de dispretul oamenilor".

În acest act de acuzare a legislatiei existente pe atunci care este cartea lui Beccaria, se demasca cruzimea legilor, inumanitatea procedurilor, arbitrarul judecatorilor.

Dupa Beccaria, determinarea delictelor si a pedepselor
trebuie sa fie codificate cu o precizie geometrica. Stabilirea gravitatii unui delict trebuie facuta dupa importanta prejudiciului social cauzat.

Beccaria se ridica violent împotriva acelora care confunda ideea de justitie cu asprimea
si cu salbaticia, împotriva sistemului închizitorial si torturii, cea mai inumana ramasita a barbariei.

Dupa cum el se ridica si împotriva pedepsei cu moartea
de care se serveau adesea si în mod arbitrar stapânitorii timpului pentru oprimarea libertatilor individuale, argumentând ca ideea închisorii pe viata, deci pedeapsa perpetua este mai greu de acceptat si de îndurat decât ideea mortii, pedeapsa într-adevar capitala, dar instantanee.

Dar acest capitol, cel mai important de altfel al lucrarii lui Beccaria, îi ofera posibilitate autorului de a construi un extraordinar rationament, imaginându-se pe el însusi în locul
infractorului.                   

În paragraful despre Furturi, Beccaria va arata clar ce considera el a fi izvorul nedreptatii sociale.

El scrie: ,,Furtul nu este, de obicei, decât infractiunea mizeriei si a disperarii, infractiunea savârsita de acea parte nenorocita a omenirii careia dreptul de proprietate nu i-a lasat decât simpla
existenta".                   

Lucrarea lui Beccaria anticipeaza cuceririle dreptului modern, aplicând idei umanitare si rationale, relevând importanta prevenirii delictelor, cerând un mai mare respect pentru drepturile acuzatului, abolirea torturii si a pedepsei cu moartea si aratând ca esentiala în aplicarea pedepsei trebuie sa fie estimarea vatamarii provocata de delincvent societatii si nu atât  individului lezat.                   

Beccaria creeaza, distrugând; el loveste în temeliile dreptului material si procesual penal feudal, surpându-le si, atacând, fixeaza totodata principiile unui drept nou, asezat pe alte baze.       

Dreptul penal feudal, asa cum îl aflam în cea de-a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, atunci când Beccaria îsi elaboreaza lucrarea, este produsul unei lungi evolutii istorice.

Sistemul incriminarilor si pedepselor sale, ca si
sistemul procesual corespunzator, fusesera faurite si se dezvoltasera treptat, în mare masura necodificat, sub influenta obiceiurilor, a dreptului roman si a celui canonic, a unor acte legislative izolate si, în sfârsit, ca rod al comentariilor unor juristi din secolele anterioare.   

În perioada în care a avut loc dezvoltarea feudalismului, în care seniorii realizau în întregime toate functiile puterii de stat pe teritoriul domeniului lor, fiecare mare latifundiar dispunea de un aparat propriu de înfaptuire a justitiei
si a administratiei; în aceasta perioada, de maxima dezvoltare a relatiilor feudale, în care nu existau legaturi economice dezvoltate între diversele  regiuni ale tarii, iar coeziunea dintre diferitele ducate, comitate, baronate etc.,
era foarte slaba, ca si puterea regala, izvorul principal al dreptului, inclusiv cel penal, era cutuma, obiceiul.           

Pe lânga instantele laice, existau separat instantele ecleziastce, cu o larga competenta jurisdictionala; ele cercetau un mare numar de cauze, nu numai
civile, dar si penale, privind atât pe clerici cât si pe laici.
În secolul al XVI-lea începe în Europa occidentala descompunerea feudalismului.

În aceasta perioada apare, ca izvor principal al dreptului penal, legea.

În perioadele anterioare au fost adoptate putine legi cu caracter penal.

Exceptie face numai Italia, ale carei orase, bucurându-se de o situatie geografica favorabila, cunoscusera, înca din secolele anterioare, o mare dezvoltare a comertului si a meseriilor, se eliberasera de dominatia seniorilor
feudali si devenisera orase-state, cu o forma de guvernamânt republicana; în aceste orase, centre economice, au fost elaborate importante legi cu
dispozitii penale.