Adaugat la data: 2010-08-18
de catre: danutza
Numar pagini: 5
Tip document: .doc
Nivel: Facultate
Dimensiune: 48.0 KB
Downloads: 1
Credite: 0

Din referat: descentralizarea pe servicii

Elemente de drept

Principiul descentralizarii pe servicii

1.    Continutul si rolul principiilor de drept.

2.    Prezentarea de ansamblu a principiilor de organizare si functionare a administratiei publice.

3.    Principiul descentralizarii pe servicii.

4.    Notiunea serviciului public.

5.    Notiunea descentralizarii administrativ-teritoriale si pe servicii.

6.    Serviciile publice locale.

Principiile de drept sunt reguli de maxima generalitate care sintetizeaza experienta sociala si asigura echilibrul dintre respectarea drepturilor si îndeplinirea obligatiilor.

Etimologic, notiunea de principiu vine de la latinescul principium care are sensul de început, obârsie sau element fundamental.

Orice principiu este un început pe plan ideatic, o sursa de actiune.

Principiile generale ale dreptului sunt prescriptiile generatoare care stabilesc arhitectura dreptului si aplicarea sa, si asigura unitatea, omogenitatea, coerenta si capacitatea de dezvoltare a unor relatii asociative.

Un principiu de drept este rezultatul experientei sociale, iar utilitatea practica a cunoasterii principiilor generale consta în aceea ca ele traseaza liniile directoare pentru întregul sistem juridic si exercita o actiune constructiva, orientând activitatea legiuitorului.

Pe de alta parte, principiile generale au un important rol în administrarea justitiei, deoarece cei abilitati cu aplicarea dreptului trebuie sa cunoasca nu numai norma juridica, ci si spiritul sau, iar principiile dreptului determina tocmai spiritul legilor.

În alta ordine de idei, în situatii determinate, principiile de drept tin loc de norma de reglementare. În consecinta, judecatorul nu poate refuza solutionarea unei cauze, invocând lipsa textului legal, în baza caruia poate judeca, deoarece ar fi învinuit de denegare de dreptate si va solutiona acea pricina în baza principiilor de drept.

Actiunea principiilor dreptului are ca rezultat certitudinea garantiei dreptului împotriva imprevizibilitatii normelor coercitive si asigurarea concordantei legilor si oportunitatii lor.

Principiile de drept sunt extrase din dispozitiile constitutionale sau sunt deduse pe cale de interpretare din alte norme având rolul de a asigura echilibrul sistemului juridic cu evolutia sociala.

Cele mai importante principii ale dreptului sunt:

1.    Asigurarea bazelor legale de functionare a statului;

Actiunea acestui principiu constituie premisa existentei statului de drept, deoarece caracteristica fundamentala a unui stat de drept o constituie cucerirea pe cale legala a puterii si apoi exercitarea sa în conformitate cu cerintele legalitatii.

În statul de drept izvorul oricarei puteri politice trebuie sa fie vointa suverana a poporului, care trebuie sa-si gaseasca formele juridice de exprimare, astfel încât puterea poporului sa poata functiona în mod real ca o democratie.

Poporul trebuie sa aiba garantii constitutionale eficiente, asigurându-se exercitiul separat al puterii pe cele trei planuri: legislativ, executiv si judecatoresc si în acelasi timp interconexiunile si intercontrolul fiecarei componente a puterii.

În acest context se poate considera ca actiunea principiului asigurarii bazelor legale de functionare a statului se constituie în premisa existentei statului de drept.

2.    Garantarea libertatii si egalitatii indivizilor;

Ca fundamente ale vietii sociale, libertatea si egalitatea trebuie sa-si gaseasca expresia lor juridica. Nu poate exista egalitate decât între oameni liberi, iar libertatea nu poate exista decât între oameni a caror egalitate este consfiintita juridic.

Egalitatea priveste echilibrul vietii sociale, iar libertatea priveste capacitatea oamenilor de a actiona fara oprelisti, dar astfel încât, prin exercitarea drepturilor proprii sa nu fie vatamate drepturile altora.

În planul realizarii efective a libertatilor sociale, rolul dreptului se materializeaza prin îngradirea înclinatiilor unor grupuri de a nega altora ceea ce lor nu le place si în înlaturarea tuturor barierelor si discriminarilor care persista în asigurarea sanselor egale de manifestare si progres pentru toti oamenii.

Libertatea este una singura, însa caile si formele de manifestare a libertatii sunt numeroase si le corespund diverse drepturi ale individului prevazute în Constitutie, cum ar fi:

-  libertatea de opinie;

-  libertatea religioasa;

-  libertatea de exprimare, s.a.

3.    Principiul responsabilitatii sociale a indivizilor;

Responsabilitatea însoteste libertatea, si de aceea, trebuie facuta demarcatia neta între libertate si liberul arbitru. Responsabilitatea este un fenomen social si un act de angajare a individului în procesul interactiunii sociale.

Concepând responsabilitatea ca o asumare a raspunderii fata de rezultatul actiunii sociale a omului, se admite ideea ca actiunea sociala este cadrul nemijlocit de manifestare a responsabilitatii, si totodata, ca libertatea este o conditie fundamentalaa a responsabilitatii.

Dreptul nu trebuie sa fie privit si apreciat doar prin efectul sau sanctionator, intervenind pe tarâmul raului deja faptuit, ci trebuie avuta în vedere posibilitatea ca prin continutul prescriptiilor juridice sa contribuie la fundamentarea unei anumite atitudini a indivizilor fata de lege, care presupune grija fata de integritatea valorilor ocrotite de lege.

4.    Principiul echitatii si justitie;

Cuvântul echitate provine din limba latina: ecvitas - nepartinire, cumpatare, dreptate.

Actiunea principiului echitatii trebuie sa priveasca atât activitatea legiuitorului - în elaborarea actelor normative -, cât si activitatea de interpretare si aplicare a dreptului de catre organele care aplica legea.

Justitia reprezinta acea stare generala a societatii care se realizeaza prin asigurarea pentru fiecare individ în parte si pentru toti impreuna a satisfacerii drepturilor si intereselor legitime.

Prin finalitatea sa, justitia se situeaza printre principalii factori de consolidare a celor mai importante relatii sociale, deoarece ea întruchipeaza virtutea morala fundamentala, menita sa asigure armonia si pacea sociala, la a caror realizare contribuie deopotriva regulile religioase, morale si juridice.

Alte principii sunt temeiul organizarii si functionarii administratiei publice în unitatile administrativ-teritoriale.

Aplicarea acelor principii nu poate aduce atingere caracterului de stat national, unitar si indivizibil al României.

Administratia publica din unitatile administrativ-teritoriale se întemeiaza, se organizeaza si functioneaza în temeiul principiilor autonomiei locale, descentralizarii serviciilor publice, eligibilitatii autoritatilor administratiei publice locale, legalitatii si al consultarii cetatenilor în solutionarea problemelor locale de interes deosebit.

Prin autonomie locala se întelege dreptul si capacitatea efectiva a autoritatilor administratiei publice locale de a solutiona si de a gestiona, în numele si în interesul colectivitatilor locale pe care le reprezinta, treburile publice, în conditiile legii.

Acest drept se exercita de consiliile locale si primari, precum si de consiliile judetene, autoritati ale administratiei publice locale alese prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat.

Analiza continutului si sferei de cuprindere a conceptului de autonomie locala presupune surprinderea determinarilor legale ale acestuia, cuprinse an dispozitiile Legii administratiei publice locale.

Se disting trei elemente ale autonomiei locale, ce definesc în plan logic continutul conceptului: elementul organizatoric, elementul functional si cel gestionar.

Notiunea descentralizarii are o acceptiune larga si una restrânsa. În sens larg, prin descentralizare se întelege orice transfer de atributii din plan central în plan local, indiferent de procedeul folosit.

În sens restrâns, descentralizarea este legata de procedeul de realizare a acesteia. Un procedeu analaizat deja, este cel al transferului de atributii catre unitatile administrativ-teritoriale (descentralizare teritoriala).

Al doilea procedeu al descentralizarii este acela al serviciului public, când se realizeaza desprinderea unor servicii publice din competenta centrala sau locala si se confera personalitate juridica.

Acest principiu al descentralizarii pe servicii a fost consacrat atât prin intermediul Legii nr.15/1990, care a oranizat regiile autonome si societatiile comerciale ce desfasurau servicii publice, cât si prin Legea nr.69/1991, cu privire la administratia publica locala.

Ca modalitatea de organizare administrativa, în cazul organizarii descentralizate, statul nu îsi asuma singur sarcina administrarii, ci o împarte, în anumite cote, cu alte categorii de persoane, cum sunt colectivitatile locale.

Organizarii descentralizate îi este specifica notiunea afacerilor locale (a interesului local), colectivitatile locale având posibilitatea sa solutioneze problemele ce intereseaza cetatenii ce le compun.

Prezenta persoanelor juridice de drept public, având o organizare autonoma si organe alese, este o alta caracteristica a organizarii descentralizate.

Sistemul descentralizarii înlocuiette puterea ierarhica, care este specifica centralizarii, cu controlul administrativ de legalitate.

Serviciile publice ale comunei sau orasului se înfiinteaza si se organizeaza de consiliul local în principalele domenii de activitate, potrivit specificului si nevoilor locale, cu respectarea prevederilor legale si în limita mijloacelor financiare de care dispune.

Numirea si eliberarea din functie a personalului din serviciile publice ale comunei sau orasului se fac de conducatorii acestora, în conditiile legii.

Numirea si eliberarea din functie a personalului din aparatul propriu de specialitate al consiliului local se fac de catre primar, în conditiile legii.

Consiliul local poate recomanda motivat primarului eliberarea din functie a conducatorilor compartimentelor din aparatul propriu de specialitate al consiliului local.

Functionarii din cadrul serviciilor publice ale comunei sau orasului si din aparatul propriu de specialitate al autoritatilor administratiei publice locale se bucura de stabilitate în functie, în conditiile legii.

În raporturile dintre cetateni si autoritatile administratiei publice locale se foloseste limba româna.

Primarul, viceprimarul, respectiv viceprimarii, secretarul comunei, al orasului sau al subdiviziunii administrativ-teritoriale a municipiului, împreuna cu aparatul propriu de specialitate al consiliului local, constituie o structura functionala cu activitate permanenta, denumita primaria comunei sau orasului, care aduce la îndeplinire hotarârile consiliului local si dispozitiile primarului, solutionând problemele curente ale colectivitatii locale.

Serviciile publice de gospodarie comunala reprezinta ansamblul activitatilor si actiunilor de utilitate si de interes local, desfasurate sub autoritatea administratiei publice locale, având drept scop furnizarea de servicii de utilitate publica, prin care asigura:

-    alimentarea cu apa;

-    canalizarea si epurarea apelor uzate si pluviale;

-    salubrizarea localitatilor;

-    alimentarea cu energie termica produsa centralizat;

-    alimentarea cu gaze naturale;

-    alimentarea cu energie electrica;

-    transportul public local;

-    administrarea fondului locativ public;

-    administrarea domeniului public;

În functie de necesitati, prin hotarâre a consiliului judetean, respectiv prin hotarâre a consiliului local, se pot înfiinta si alte servicii publice de gospodarie comunala, având ca obiect alte activitati decât cele prevazute anterior.

Desigur, la organizarea, functionarea si dezvoltarea serviciilor publice interesul general al cettenilor este prioritar iar sistemele publice de gospodarie comunala, inclusiv terenurile aferente, fiind de folosinta, interes sau utilitate publica, apartin, prin natura lor sau potrivit legii, domeniului public si/sau celui privat al unitatilor administrativ-teritoriale.

Serviciile publice de gospodarie comunala se organizeaza si se administreaza cu respectarea urmatoarelor principii:

-    principiul dezvoltarii durabile;

-    principiul autonomiei locale;

-    principiul descentralizarii serviciilor publice;

-    principiul responsabilitatii si legalitatii;

-    principiul participarii si consultarii cetatenilor;

-    principiul asocierii intercomunale si parteneriatului;

-    principiul corelarii cerintelor cu resursele;

-    principiul protectiei si conservarii mediului natural si construit;

-    principiul administrarii eficiente a bunurilor din proprietatea publica a unitatiilor administrativ teritoriale;

-    principiul asgurarii mediului concurential;

-    principiul liberului acces la informatii privind aceste servicii publice.

Astfel, se garanteaza tuturor persoanelor dreptul de a utiliza serviciile publice de gospodarie comunala.

Statul sprijina prin masuri legislative si economice asigurarea deszvoltarii si îmbunatatirii cantitative si calitative a serviciilor publice de gospodarie comunala, precum si a infrastructurii edilitare a localitatilor.