Adaugat la data: 2010-09-22
de catre: danutza
Numar pagini: 19
Tip document: .doc
Nivel: Liceu
Dimensiune: 138.5 KB
Downloads: 1
Credite: 0

Din referat: Demonstrarea faptului ca o opera literara este un pastel

Demonstrarea faptului ca o opera literara este un pastel

Iarna

de Vasile Alecsandri

Vasile Alecsandri este creatorul pastelului în literatura româna si unul dintre reprezentantii sai de seama.

El a înfatisat prin pastelurile sale diferite peisaje între care tinutul Mircestilor, fenomene ale naturii sau muncile agricole.

În strânsa legatura cu aspectele înfatisate, poetul si-a exprimat direct propriile sentimente, realizând numeroase imagini artistice cu ajutorul figurilor de stil.

Prima nota caracteristica a pastelului – descrierea uni aspect din natura – se întâlnesc si în poezia „Iarna”, deoarece poetul zugraveste o imagine de ansamblu a naturii coplesite de ravagiile iernii, peisajul fiind însufletit, în final, de aparitia soarelui.

El are în vedere toate fenomenele specifice acestui anotimp: zapada abundenta, frigul („fiori de gheata”) si permanenta ninsorii în timp si spatiu, caci ninge în permanenta, iar întinderile s-au îmbracat în haina alba a iernii („de o zale argintie se îmbraca întreaga tara”).

Peisajul pustiei („pe-ntinderea pustie, fara urme, fara drum/ Se vad satele pierdute sub clabucii albi de fum”) se însufleteste o data cu aparitia soarelui care straluceste si desmiarda oceanul de ninsoare.

Ca în orice pastel, în strânsa legatura cu aceste aspecte descrise, poetul îsi exprima direct propriile sentimente. Astfel, la început, el pare uimit, înfiorat în fata spectacolului maret, fantastic, dar ciudat, al iernii.

Apoi, când ninge în permanenta si iarna devine atotputernica în timp si în spatiu, îsi fac loc sentimentele de neliniste, de teama, care se transforma mai târziu într-o puternica stare de încordare, într-o senzatie de halucinatie, izvorâte din neputinta de a se împotrivi ravagiilor iernii.

Registrul afectiv se schimba însa o data cu aparitia soarelui, când sunt exprimate
Bucuria, satisfactia, dragostea de viata care înlocuiesc încordarea si teama de pâna acum.

Fiind un pastel, deci, implicit, o descriere literara, si în poezia „Iarna” sunt prezente imaginile artistice, între care predomina cele vizuale.

Peste tot este prezenta culoarea alba în toate nuantele ei, de la cenusiul fumului care iese în „clabucii albi”, pâna la albul stralucitor al soarelui si al „oceanului de ninsoare”, unde argintiul pur se îmbina cu auriul estompat.

Asa se explica faptul ca figura de stil cel mai des folosita în descrierea peisajului este epitetul cromatic „fluturi albi”, „umeri dalbi”, „zale argintie”, „clabucii albi”, etc., caruia i se adauga comparatiile: „ca un roi de fluturi albi” si „ca fantasme albe”, sporindu-se astfel senzatia de potop hibernal halucinant.

În finalul poeziei apare si o imagine auditiva(clinchetul zurgalailor), de o rara delicatete, care vine sa rupa monotonia vizualului, a albului care domina.

Aceasta imagine este realizata prin intermediul epitetului personificator „voios”, antepus verbului determinant(„voios rasuna”).

Datorita acestor imagini predominant vizuale, poezia apare ca o veritabila pictura, iar prin dimensiunile peisajului descris si prin alegolizarea iernii, ea devine adevarat tablou în versuri.

Dupa cum se observa din cele aratate anterior, prin caracterul ei descriptiv, prin exprimarea directa a sentimentelor si prin realizarea unor impresionante imagini artistice, poezia „Iarna” are toate notele definitorii ale unui pastel, ilustrând în mod stralucit aceasta specie literara.

Lui i se alatura si alte pasteluri din creatia lui Vasile Alecsandri, la fel de realizate artistic, în care poetul îsi dezvaluie admiratia bogatiei sufleteasca.

Demonstrarea faptului ca o opera literara este un imn

Desteapta-te, române!

de Andrei Muresanu

Imnul, ca specie literara, a aparut din cele mai vechi timpuri, ca un cântec solemn de preamarire a zeilor, a eroilor legendei, largindu-si apoi continutul , pentru ca în secolul al XIX-lea, o data cu formarea natiunilor sa apara imnurile nationale.

Acestea sunt cântece patriotice, solemne, adoptate de o tara sau alta, care exprima idealurile de unitate nationala ale unui popor, dorinta de libertate si solidaritate a acestuia.

În imnuri sunt prezente invocatiile retorice, îndemnurile, se apeleaza la invocare sau la meditatia solemna.

Toate aceste trasaturi specifice imnului se întâlnesc si în poezia ”Desteapta-te, române!” de Andrei Muresanu, care, dupa Revolutia din Decembrie 1989, a devenit imnul national al României.

Aceasta poezie, fiind un imn, este în primul rând o opera lirica si autorul exprima în mod direct si propriile sentimente de dragoste, de admiratie si de pretuire fata de tara, îsi exprima propria optiune pentru libertate si unitate nationala si se contopeste cu idealurile poporului în numele caruia vorbeste, dovada fiind formele pronominale si verbele de persoana I plural: „noi”, „ale noastre”, „nostru”, „sa dam”, „pastram” etc.

Exprimarea directa este dovedita si de prezenta unor substantive în vocativ: „române”, „marete umbre”, „preoti” si a unor verbe la imperativ: „desteapta-te”, „priviti”, „uniti-va” etc., în felul acesta poetul adresând si anumite îndemnuri si dând poeziei un ton agitatoric, patetic, profetic si solemn.

Prezenta acestora (a îndemnurilor) este o alta trasatura a imnului si poetul îndeamna mai întâi la desteptare nationala si la actiune: „Desteapta-te române din somnul cel de moarte”, „croieste-ti alta soarta”. Este adresat apoi îndemnul ca românii sa dovedeasca prin fapte ca sunt urmasii demni ai romanilor, ca spre final sa-si faca loc îndemnul la unitate nationala („români din patru unghiuri/Uniti-va-n simturi”).

Aceasta poezie fiind un imn, poetul vorbeste si despre idealurile de unitate nationala si de libertate ale poporului.

Astfel, în fata destinului, românii sunt uniti, gata sa sara ca „lupii-n stâne”pentru apararea patriei iar optiunea lor este una singura („Viata-n libertate, ori moarte striga toti”) preferând moartea glorioasa unei robii umilitoare („Murim mai bine-n lupta cu glorie deplina/Decât sa fim sclavi iarasi în vechiul nost’ pamânt”).

Pentru a fi mai convingator, poetul apeleaza la evocare, vorbind despre neîmplinirea idealului de unitate nationala („oarba nemurire”) pe care jura însa sa-l duca la împlinire contemporanii („juram sa fim pururea frati”), despre robia îndurata de-a lungul veacurilor, pe care românii n-o mai accepta sub nici o forma („vii nu o primim”, „dar morti numai o dam”).

Ca în orice imn îsi fac loc si aici invocatiile si interogatiile retorice: „Desteapta-te, române!”, „Priviti, marete umbre”, „N-ajunse despotismul…”, „N-ajunse iataganul” etc.

În aceiasi termeni patetici autorul pune în evidenta motivele luptei si ale jertfei si realizeaza unele trasaturi ale poporului nostru: curajul, vitejia, dorinta de libertate, de unitate, spiritul de sacrificiu, dragostea de patrie.

Calitatile de imn ale acestei poezii au fost intuite, înca de la aparitia ei, de catre Nicolae Balcescu, care o considera „Marseilleza românilor”, datorita caracterului ei retoric de proclamatie sau manifest.