Referate
Creierul animalelor
Creierul animalelor
Creierul animalelor este cea mai complexa structura cunoscuta si este diferita chiar si de creierul celor mai apropiate rude animale . Însa a evoluat din aceste structuri si are o legatura strânsa cu ele.
Creierul, ca organ separat , a crescut din sistemul nervos al primelor animale .
Voturi:0
de catre: danutza
Numar pagini: 2
Tip document: .doc
Nivel: Liceu
Dimensiune: 40.0 KB
Downloads: 1
Credite: 0
Din referat: Creierul animalelor
Creierul animalelor
Creierul animalelor este cea mai complexa structura cunoscuta si este diferita chiar si de creierul celor mai apropiate rude animale . Însa a evoluat din aceste structuri si are o legatura strânsa cu ele.
Creierul, ca organ separat , a crescut din sistemul nervos al primelor animale . Prima viata consta din organisme unicelulare , dar când s-au dezvoltat cu mai mult de o celula , cele care au avut cel mai mare succes au fost cele cu un sistem intern de comunicatii, un sistem nervos.
Un asemenea sistem permitea celulelor sa faca schimb de informatii . Nu toate formele de viata au acest sistem intern de comunicatii : spongierii de exemplu nu au deloc asa ceva.
Cele care au celule nervoase (neuroni) au putut sa adopte o varietate larga de forme si sa se adapteze la o gama mai larga de medii.
Cea mai veche si mai simpla forma de sistem nervos este reteaua nervoasa . A ceasta consta din celulele nervoase raspândite în întregul corp al animalului , facând posibil schimbul de informatii .
Dar retelele nervoase nu au structuri centrale pentru coordonarea informatiilor . Cnidarii, precum hidra , si echinodermele , precum castravetele de mare , functioneaza cu retele nervoase.
Daca apare un stimul , asemenea forme de viata reactioneaza rapid .
Daca de exemplu , o meduza este atinsa de o vietate mica ce este prada sa , întregul corp poate sa se contracte sau un tentacul poate sa se înfasoare în mod automat în jurul prazii .
Stimularea si reactia sunt rapide . Nu exista prelucrare de informatii , doar o actiune reflex.
CORDOANE NERVOASE
Urmatorul stadiu de dezvoltare a fost atunci când reteaua nervoasa a devenit cordon nervos – un manunchi de nervi dispus de-a lungul partii anterioare a corpului unui animal .
Odata ce celulele nervoase au ajuns sa fie asamblate în acest fel , terenul a fost pregatit ca unele sectiuni ale cordonului sa se transforme în ganglioni nervosi , niste noduri în care se întâlneau mai multi neuroni si puteau sa faca schimb de informatii si de comenzi .
Animalele care au asemenea ganglioni sunt cele care prezinta simetrie fata de o axa centrala – adica pot fi împartite în jumatati care sunt imaginea în oglinda una fata de cealalta. Viermii lati planaria , de exemplu, au o serie de ganglioni similari dispusi de-a lungul unui cordon .
În cazul râmelor , exista un ganglion pentru fiecare segment al corpului . Atât la viermii lati cât si la râme exista un singur ganglion în cap , care adesea este descris ca fiind un creier primitiv .
De exemplu , în cazul râmei , ganglionul din segmentul capului este conectat le gura .
La aceste animale ganglionul din cap a avut o mare importanta decât alti ganglioni , din doua motive principale .În primul rând , pentru ca era conectat direct la gura , el a devenit important în identificarea si localizarea hranei .
De exemplu , dezvoltarea unui simt al mirosului a fost importanta , si aceasta a fost însotita de înmultirea functiilor ganglionului frontal .
A existat de asemenea o crestere a importantei celulelor fotosensibile din cap : aceste s-au transformat mai târziu în ochi.
Faptul ca animalele se deplasau cu capul înainte în timp ce cautau hrana a facut ca importanta ganglionului cerebral sa creasca .
Animalele care aveau un singur cordon nervos erau de asemenea mai eficiente si mai rapide în prelucrarea informatiilor decât animalele cu mai mult de un singur cordon .
Insectele s-au dezvoltat în urma cu aproximativ 550 milioane de ani . Ganglionul lor cerebral s-a dezvoltat , jumatate din el fiind dedicat prelucrarii informatiilor legate de simtul mirosului .
Alte vietati la care au aparut ganglioni mai sofisticati au fost cefalopodele – sepiile , calmarii si caracatitele . În acelasi timp , tentaculele lor au devenit foarte abile , astfel încât ele au devenit vânatori priceputi în mediul marin.
La cefalopodel ganglionii au fuzionat formând un centru de control mare , dispus în jurul esofagului diferitelor specii . În acest centru de control , diferitii ganglioni controleaza zone diferite sau functii diferite ale corpului .
Acesta seamana mult cu creierul vertebratelor. Sistemul nervos al animalelor lipsite de coloana vertebrala ( nevertebrate) poate sa fie foarte complex , musca domestica are peste un milion de celule nervoase . Însa dezvoltarea creierilor mari a aparut la vertebrate .
CREIERUL VERTEBRATELOR
Primele vertebrate s-au dezvoltat acum aproximativ 500 milioane de ani la sfârsitul cambrianului . Acestea au fost asa numitii pesti fara falci .Trasatura lor definitorie a fost chiar coloana vertebrala – un sir de oase legate între ele care puteau sa protejeze cordonul nervos .
La vertebrate maduva spinarii si creierul de deasupra sa au devenit un sistem nervos central , la care erau atasati senzori peste tot în restul corpului , cunoscuti ca sistem nervos periferic.
Creierul vertebratelor este împartit în trei parti : creierul posterior , creierul mijlociu, si creierul anterior .La pesti fiecare dintre cele trei simturi principale (mirosul, vazul , auzul) sunt asociate cu una din partile creierului .
De exemplu creierul lor anterior este strâns asociat cu mirosul , lobii potici ai creierului mijlociu sunt zonele cele mai importante.
Vertebratele si-au dezvoltat anumite parti ale creierului în functie de modul lor de viata .
De exemplu, pasarile în general nu au nevoie de un simt puternic al mirosului . De aceea ele au centre olfactive slab dezvoltate în creierul anterior .
Pe de alta parte ele au zone puternic dezvoltate ce controleaza comportamentul instinctiv , precum constructia cuiburilor .La pasari înca creierul mijlociu este proeminent , dar la mamifere creierul anterior s-a dezvoltat fiind cea mai importanta zona a creierului,
iar lobii potici ( care sunt foarte importanti la amfibieni)sunt , prin comparatie , mai putin importanti .
Creierul mare este acoperit cu membrane subtiri formate din neuroni , numite cortex cerebral . Se crede ca aceasta a aparut prima data la reptile asemanatoare cu crocodilul . Creierul mare este împartit în doua jumatati , numite emisfere cerebrale , care sunt foarte bine dezvoltate la mamifere .
La unele mamifere cortexul cerebral este cutat si santat , ce îmbunatateste mult puterea de prelucrare a creierului. Unele grupuri de mamifere – primatele si mamifere marine – au fost multe cute .
Marimea emisferelor cerebrale si numarul de cute sunt importante pentru gradul de inteligenta pe care îl au mamiferele .
Se poate prezice reactia unui animal la stimularea cortexului cerebral . Acest lucru se datoreaza faptului ca , în utilizarea acestei parti a creierului , este implicata o mare libertate de alegere.