Adaugat la data: 2010-08-21
de catre: danutza
Numar pagini: 9
Tip document: .doc
Nivel: Liceu
Dimensiune: 64.0 KB
Downloads: 1
Credite: 0

Din referat: Credintele religioase, zeii, misteriile

CREDINTELE RELIGIOASE. ZEII. MISTERIILE

Credintele religioase ale Epocii arhaice au continuat sa patrunda, mai mult si mai adânc, în viata grecilor.

„Epoca obscura” organizase dupa modelul societatii umane panteonul de divinitati homerice, în care admisese si intrarea altor zei, straini, echilibrase raportul între numarul divinitatilor masculine si celor feminine, si pusese bazele cultului orasului-stat, ale polis-ului.

încât, se poate spune ca spre sfârsitul Epocii arhaice religia grecilor va ajunge sa capete contururi definitive.

Este o religie - în linii generale - optimista. O religie prin care omul cauta sa obtina protectia zeilor în timpul vietii, mai mult decât dupa moarte.

O religie care, acceptând în panteonul ei si divinitati straine, nu manifesta exclusivismul si intoleranta pe care o vor manifesta iudaismul, crestinismul sau islamismul.

Religia greaca este superioara celorlalte religii si prin extraordinara bogatie de mituri pe care le-a creat în jurul zeilor sai, si prin implicatiile filosofice sau prin forma poetica a acestor mituri; cât si prin faptul ca mitologia greaca a fecundat atât creatia literara cât si domeniile artei, si chiar o mare parte din gândirea filosofica greaca.

În secolul al VIIlea î.e.n. în lumea greaca se delimiteaza clar doua niveluri de gândire religioasa, doua religii în mod substantial diverse (si, sub anumite aspecte, chiar incompatibile una cu alta) -religia orasului-stat oficiala, si religia populara.

Prima, îsi avea constituit panteonul înca din epoca alcatuirii poemelor homerice, în care zeii apareau ca niste nobili divinizati, -si ca atare, era firesc ca sa intereseze în special clasa conducatoare aristocratica. Principalii zei erau în numar de 12 organizati într-o familie; tatal - Zeus, cu sotia sa Hera (care, dupa Hesiod, îi era sora), cu fratele sau Poseidon si cu surorile lui Hestia si Demeter; urmau cei sapte fii ai sai - printre numerosi alti fii si fiice - nascuti (cu exceptia ultimilor doi) adulterin în afara caminului conjugal: trei fete (Athena, Artemis si Afrodita) si patru fii - Apollo, Hermes, Ares si Hefaistos (cf. P. Grimal).

Atributele fiecaruia erau variate, contradictorii unele, altele comune mai multora; confuzie explicabila prin contaminarile sau fuzionarile cu divinitati din alte zone geografice, uneori îndepartate (Creta, Egipt, Asia Mica). - în linii principale, profilul si  atributele acestor zei principali erau urmatoarele:

Zeus - singura divinitate greaca probabil, comuna si altor popoare indo-europene, - fiul titanului Cronos pe care 1-a detronat; s-a casatorit cu sora sa Hera.

La origine era zeul cerului care trimitea ploile si furtunile; mai târziu a devenit capetenia zeilor prezidând ordinea morala, protector al familiei, al strainilor si al justitiei.

- Hera (care a preluat atributele zeitei cretane a vegetatiei si tuturor vietuitoarelor) era o divinitate locala din Argos; fire razbunatoare, înraita de aventurile galante ale sotului ei, a ajuns pâna la urma protectoarea casatoriei si a fidelitatii conjugale.

- Poseidon, al carui nume este de origine - se pare - cretana, era protectorul navigatiei, zeul marii (si probabil al fluviilor si râurilor), dezlantuia cu tridentul sau furtunile si cutremurele; animalul sau sacru era calul, pe care el îl introdusese în Grecia.

- Hestia, divinitate abstracta, era zeita focului vetrei (centrul cultului familial), apoi al focului în general, venerata în toate casele.

- Demeter, care a nascut-o cu Zeus, fratele ei, pe Persefona, mai târziu rapita de Hades, zeul Infernului, era zeita fecunditatii si a agriculturii, divini¬tatea cea mai importanta a misteriilor eleusine, mater dolorosa a Antichitatii.

- Athena, zeita-fecioara protectoare a cetatii care-i purta numele, zeita inteligentei, a întelepciunii (se nascuse din capul lui Zeus!) si a strategiei militare, era ea însasi o luptatoare, reprezentata iconografic cu coif, lance si scut.

Era inventatoarea primei nave („Argo", care i-a purtat pe argonauti), era protectoarea livezilor de maslini, a stiintelor si a mestesugurilor (în special a celor casnice, torsul si tesutul).

Athena era divinitatea care la origine fusese probabil identica cu zeita cretana a serpilor casei, adorata si de micenieni în mileniul al II-lea î.e.n.

Pasarea ei preferata era bufnita - devenita, datorita atributelor zeitei, simbolul întelepciunii.

-Fecioara de o frumusete neîntrecuta Artemis era zeita Lunii, a vânatorii si a salbaticiunilor, precum si a magiei si a castitatii.

- De origine orientala si la început zeita a fertilitatii, apoi a frumusetii si a dragostei (Eros era fiul ei), Afrodita era sotia - nu prea fidela - a urâtului si schiopului Hefaistos, pe care 1-a înselat cu Ares; cultul sau era slujit de prostituatele sacre (hierodule), iar pasarea ei sacra era porumbelul

Apollo - divinitate anterioara epocii grecesti si aparuta în panteonul grec - era originar din Asia Mica (în cultele ce i se dedicau în Grecia purta peste 200 de nume).

Cumula o multime de atribute, dupa localitatile unde era venerat; zeu al întelepciunii, îi inspira pe prezicatori , pe cântareti si pe muzicanti; ca zeu al agriculturii proteja vitele si vegetatia.

Etern tânar si frumos, dar arogant si violent, cu numeroase aventuri sentimentale la activ, Apollo a fost vazut de artisti ca prototipul frumusetii atletice.

-Hermes, figura pitoreasca dar nu prea importanta în panteonul olimpic, era mesagerul zeilor si daruitor de bogatii pastorilor; mai târziu a devenit protectorul drumurilor si al calatorilor, al comertului, al negustorilor si -printr-o asociatie malitioasa - al hotilor.

El a inventat flautul, precum si lira, pe care apoi a adaptat-o Apollo.

- Foarte putin popular era Ares, sângerosul si distrugatorul zeu al razboiului, urât de toti: slujitorii lui erau Spaima si Groaza.

A avut o aventura nefericita cu Afrodita; n-avea locuri importante de cult si nici sculptorii nu 1-au reprezentat decât foarte rar.

- în fine, Hefaistos, fauritorul zeilor din Olimp, zeul focului si al tuturor mestesugarilor - mai ales al topitorilor de metale (la origine fusese, în Asia Mica, un demon al focului).

Era o divinitate binefacatoare si se bucura de multa popularitate. Teseionul din Atena - cel mai bine pastrat dintre toate templele grecesti - îi era dedicat lui.

Mitologia îi prezenta asadar pe zeii Olimpului - zeii oficiali ai statelor grecesti - conceputi dupa modelul individului si al familiei societatii aristocratice din epoca de apogeu a civilizatiei miceniene.

De obicei, un polis venera în mod special pe unul din acesti zei; cultul zeului era apoi obligator pentru toti cetatenii respectivului polis, în cinstea zeilor se faceau sacrificii si se organizau procesiuni, acte de cult care nu mai aveau ca înainte pur si simplu scopul de a multumi sau de a implora bunavointa si ajutorul zeilor, ci devenisera adevarate serbari fastuoase, ocazii de afirmare orgolioasa a prosperitatii cetatii si prilejuri de a insufla poporului sentimente de mândrie de a se sti cetateni ai unui stat bogat si puternic.