Adaugat la data: 2010-09-14
de catre: danutza
Numar pagini: 12
Tip document: .doc
Nivel: Liceu
Dimensiune: 967.0 KB
Downloads: 1
Credite: 0

Din referat: Cartea Rosie a Republicii Moldova

CARTEA ROSIE a REPUBLICII

MOLDOVA

Ficaria verna (Untisor)

Perena. Planta glabra, de 15-30 cm inaltime, cu tulpina dezvoltata, cu frunze pana aproape de floare, ascendenta sau ramificata, cu fibre radicale tuberizate; tuberculii de forma ovoida sau mai mult sau mai putin alungita, brun deschisi.

Frunze carnoase, lucioase, rotund sau triunghiular cordate, cele inferioare lung petiolate, cele superioare scurt petiolate si unghiular cordate.

Lobii bazali ai laminei indepartati sau se ating. La subtioara frunzelor se dezvolta adesea muguri mici, ovoizi (bulbili) prin care planta se inmulteste vegetativ. Florile de 2,5-3,5 cm in diametru.

Sepale trei, subtiri, galbui-albe sau galbui-verzi, pieloase, glabre. Petale 8-12, galbene, lucioase, alungit eliptice, lungi de 10-18 mm si late de 4-7 mm, la baza cu gropite nectarifere acoperite cu solzi.

Nucule mai mult sau mai putin rotunde invers ovate, spre baza ingust alungite, la partea superioara umflate, cu cioc foarte scurt, putin ascutit sau obtuz.

Statiunea In paduri, tufisuri, livezi, parcuri si gradini, pe sol umed, in regiunea de campie.

Intrebuintari Frunzele tinere se intrebuinteaza ca salata. In timpul coacerii fructului, planta - dupa unele date - devine toxica.

Radacinile, frunzele si tulpinile mai inainte se intrebuintau in medicina contra bolilor de piele, hemoroizilor, scorbutului sub numele de "Radix et Herba Chelidonii minoris".

Ranunculus auricomus

(Nume derivat de la cuvantul latin "rana" - broasca, deoarece multe specii de Ranunculus cresc in locuri apoase, unde traiesc si broastele).

Planta perena, inalta de 15-50 cm, cu rizom scurt, vertical, cu radacini fibroase foarte numeroase, la colet adeseori cu resturile fibroase ale frunzelor vechi.

Frunze bazale 1-3, lung petiolate, cu limb rotund, cordat sau reniform, mici sau mijlocii, late de 2-5,5 cm, cu sinul bazal larg deschis, de obicei nedivizate, de jur imprejur dens si marunt sau mai dur dintate, adeseori la varf cu 1-3 dinti mai mari, glabre sau mai mult sau mai putin pubescente.

Tulpina cu 1-3 ramuri, sub ramuri cu frunze tulpinale sectate pana la baza, cu lacinii (segmente) mai mult sau mai putin semiverticilate sau iesind dintr-o vagina comuna oblanceolate, atenuate spre baza sau liniare, decrescente; cele de la frunzele inferioare deseori cu trei sau mai multi dinti, uneori dintate numai unilateral, cele de la frunzele superioare cu margini mai mult sau mai putin intregi.

Uneori sub floare se afla frunze bracteante, uniforme, trilobate sau trisectate, rareori intregi.

Peduncul alungit, adpres paros. Flori de 1,5-2 cm in diametru.

Sepale 5, lat eliptice, in forma de luntre, membranos marginate, paroase.

Petale mai lungi decat caliciul, cateodata lipsesc, sau se dezvolta numai 1-3. Stamine numeroase, cu antere liniare, atenuate treptat in filament.

Apocarp ovat, cu receptacul scurt si paros. Nucule lungi de circa 3 mm, paroase, cu laturi convexe, muchii abia accentuate si rostru incovoiat.

Statiunea In livezi si locuri ierboase, paduri luminoase, in regiunea de campie.

Mercurialis perennis

Dupa Plinius, era iarba lui Mercur, care a descoperit proprietatile tamaduitoare ale acestei plante si s-a folosit de ea.

Planta perena, rizom tanar, ramificat, din loc in loc cu noduri. Tulpini erecte, pana la 40 cm inaltime, simple, cu doua muchii pronuntate, foliate numai spre varf.

Frunze petiolate, cu petioli de 0,5-2 cm, lanceolate sau ovate, spre baza de regula inguste, de 2-3 ori mai lungi decat late, glabre sau paroase, rareori impreuna cu tulpina indesuit paroase si mai inguste.

Plantele masculine si feminine usor de deosebit, ultimele fiind de obicei mai inalte.

Infloriscente masculine mici, intrerupte, ocupand numai portiunea superioara a axei florale. Perigon verde, de 2 mm lungime.

Flori feminine solitare sau cate doua la subtioara frunzelor, lung pedunculate. Capsula cu doua noduri, setacee, lunga de 4-5 mm. Seminte aproape rotunde, runcinate, alb murdare, de 3 mm lungime.

Statiunea Formeaza de obicei asociatii prin paduri, in locuri umbrose, bogate in humus, uneori si pe grohotisuri calcaroase.

Intrebuintari Planta contine metilamina, trimetilamina si ulei eteric care au un efect puternic, in asa masura, incat consumarea plantei de catre animale, le poate cauza pieirea.

La oameni produce varsaturi, diaree, somn si turmentare. In trecut era intrebuintata ca medicament.

Corydalis cava (Brebenel)

Planta perena. Planta inalta de 10-30 cm (rar pina la 50 cm), cu tubercul mai mult sau mai putin sferic, gol, numai rareori masiv, cu radacini adventive filiforme la baza si pe laturile tubercului.

Tulpina creata, cainoasa, verde, sau brun-rosietica, glabra, fara frunza sevamiforma sub frunzele tulpinale.

Frunzele tulpinale 2, pitiolate, biternate, glabre, glaucescente, cu foliole invers ovate, spre baza cuneate, mai mult sau mai putin adinc incize, tri- sau multilobate, cu lobi de forma variata, de obicei mai mult sau mai putin egali in marime, ingust alungiti, acuti sau lat ovati si obtuzi.

Uneori foliolele mijlocii sunt intregi, lat ovate sau trilobate, cu lobul mijlociu mai lat si mai lung decit cei laterali.

Inflorescenta racem simplu, multiflor, mai mult sau mai putin comprimat, erect. Flori mirositoare, purpurii, rosii-violete, albe-galbui, rar rosii-brune sau violet-albastre inchise, lungi de 18-20 mm, cu pinteni lungi, la virf mai mult sau mai putin curbate in jos.

Bracteole mari, ovate, verzi sau mai mult sau mai putin colorate intregi. Capsula lunga de 2-2,5 cm, cu peduncul lung de 5-7 mm, multisperma, matura mai mult sau mai putin nutanta.

Seminte late de 3 mm, negre, netede, lucitoare, sferice, cu apendice carnos.

Statiunea. In paduri luminoase, margini de padure, livezi, din regiunea de cimpie pina in cea muntoasa.

Intrebuintari. Se foloseste ici colo ca planta ornamentala. Din tuberculi se extrage bulbocapnina, o substanta cu actiune anestezica, ce provoaca o imobilitate catatonica.