Adaugat la data: 2010-09-14
de catre: danutza
Numar pagini: 4
Tip document: .doc
Nivel: Liceu
Dimensiune: 33.0 KB
Downloads: 1
Credite: 0

Din referat: Bucegii

Bucegii

In lantul Carpati , Bucegii reprezinta un loc aparte , fiind caracterizati de natura rocilor , relieful diferentiat , complexele biogeografice .

Arcele de culmi formeaza din Bucegi o potcoava deschisa spre miazazi , din inima careia izvoreste Ialomita .

Ramurile ptincipale  ale potcoavei se intalnesc in extremitatea nordica chiar in varful OMU -2507 m-.

Punct culminant al masivului  , unul dintre cele mai inalte varfuri din Carpati , invaluit in mister si intretinand legendele ce sau tesut in jurul sau.

La poalele sale se intinde , de-a lungul  Prahovei , salba de orase : Azuga , Busteni , Sinaia , mici perle in mare verdeata .

Tot ceea ce se intampla aici iti creaza impresia ca viata graviteaza in jutul muntelui : asezarea oraselor , ca intr-un sanctuar , cu fata catre versantii impunatori , stradutele inguste si serpuitoare , te conduc fara exceptie ctre intrarile in traseele montane , viata se imparte intre « sus «  si «  jos » -impartire clara intre cartierele oraselor , iar oamenii incep fiece zi cu o privire fugara spre crestele muntelui , pentru a sti cate ceva despre ziua abia inceputa .

Ramura rasariteana a Bucegilor , dinspre Valea Prahovei , este cea mai abrupta , cu varfuri cuprinse intre 2000 m si 2500 m si creste de la sud la nord : Varful cu Dor -2030 m -, varful Furnica -2103 m  , Piatra Arsa -2044 m , Jepii Mari -2071m , Jepii Mici -2143 m , Caraiman -2384 m , Costila -2490 m , Obarsia -2480 m , Omu – 2507 m .

Versant stacos si abrupt , cu diferente de nivel ce ating chiar 900 m , arata tuturor fata ipresionanta : pereti goi , stanci semete brazdate de hornuri adanci , brane inierbate ce incing in loc de stsnca , colti si tarcuri ce stau de veghe deasupra vailor : Cerbului , Morarului , Valea alba , Jepilor , Urlatoarea Mare , Babei , Izvorul Dorului.

Si pentru ca Bucegii sunt locul unde contrastele sunt evidente  , fqata nevazuta , dinspre Izvorul Dorului si Ialomita , ne descopera un platou inalt , acoperit cu pajisti alpine si jnepenisuri .

Cei aproximativ 36 kmp ( in platou  de 12 km lungime si 3 km latime ) , formeaza un platou inclinat de la nord la sud , ce coboara de la cei 2350 m , in zona Babelor , pana la cei 1700 m de la Oboarele si Dichiu .

Cele doua  vai importante –Ialomitei si Izvorul Dorului , incadreaza platoul ce este intrerupt doar din loc in loc de crestele muntilor : Babele -2294 m , Cocora -2191 m , Laptici -1872 m , Blana -1875 m , Oboarele -1707 m , Dichiu – 1713 m .

Spre sud se continua platoul cu cateva varfuri mai mici , coborand pana deasupra comunei Moroieni , in plaiul Domnesc .

La vestul vaii Ialomitei se intinde cealalta ramura ptincipala a masivului- cea desprinsa din varful Omu , pornita la inceput catre Doamnele – 2402 m si Batrana – 2181 m , arcuindu-se apoi catre sud prin Grohotisu – 2168 m , Strungile Mari -2089 m , Saua Strunga -1909 m , Tataru 1998 m , Deleanu -1904 m , Lucacila -1895 m , Zanoaga -1788 m .

In afara  celor doua ramuri principale , tot din zona varfului Omu se mai desprind culmi scurte si abrupte .

Ctre est porneste muntelr Moraru , spre nord-vest , Bucsoiu -2492 m , isi ridica semet crestele  formand o parte din cumpana apelor , iar catre nord Padin Crucii separa cladirrile glaciare Malaiesti si Tiganesti .

Valea Ialomitei isi aduna apele din paraiele Batrana , Doamnele , Obarsia , Sugari  si se intinde prin centrul masivului formand Cheile Ursilor , Pesterii , Tataru , Zanoaga , Orzea.

Bucegii reprzinta o regiune indragita de multi iubitori de frumos , fiind unul dintre locurile preferate pentru un scurt refugiu de incarcare a bateriilor .Potecile sale au fost strabatute cu secole in urma .

Calugarii gaseau aici linistea necesara meditatiei , negustorii cautau un drum mai scurt spre targurile transilvanene , oamenii de stiinta cautau raspusuri la structura morfologica si complexitatea vegetatiei si faunei.

Flora

Bucegii sunt locul unde s-au facut si foarte multe studii si cercetari monografice asupra grupelor de plante inferioare ( talofite ) si superioare ( cormofite ) .

Intre anii 1955 si 1959 Eugenia Eliade a identificat 365 specii din 41 de familii parazite , pe plante saprofite .

Dintre acestea 26 sunt noi pentru Romania; de asemenea s-au gasit 29 plante-gazda noi pentru 27 de specii de macromicete rare in flora tarii noastre.

Flora lichenologica a fost studiata de: P. Cretzoiu, Constanta Moruzi, elena Petria, intre 1930-1963 si au evidentiat 39 de taxoni, dintre care 4 sunt grupe noi pentru flora lichenologica a tarii - Cladonia sylvatica f.sorediata, Cladonia digitata f.denticulata, Cladonia coniocrea f.odontata, Usnea articulata f.lettauana.

Zona deosebit de bogata a atras numerosi specialisti, din ramuri diferite ale biologiei, ceea ce a condus la descoperirea a numeroase specii, multe dintre ele rare in Carpati. J.G.G. Baumgarden, M. Fuss, K.Loitlesberger, Simion St.Radian, M.Peterfi, F.Matouschek, A.Degen, I.Podpera, Traian Stefuleac si multi altii au descoperit specii de briofite: Bucegia romantica Radian - specie noua descoperita in anul 1899 de Simion Radian pe Valea Cerbului, Moerkia flotowiana, Anastrepta orcadensis, Lophozia hatcheri, Stegonia latifolia, Grimmia alpicola var. latifolia, Tayloria tenuis, T.acuminata, T.serrata, Tetraplodon angustatum, Catoscopium nigritum, Buxbaumia aphylla, Polytrichum norvegicum.

Flora plantelor vasculare, studiata de D. Grecescu (1910), numara 760 taxoni, iar Alexandru Beldie marele indragostit de Bucegi, indica in lucrarea sa – monografia« Flora si vegetatia muntilor Bucegi «  - 1967, un numar de 1185 taxoni, dintre care 31 taxoni sunt noi pentru stiinta (subspecii, varietati, forme) studiul florei este completat de cel al vegetatiei, in care sunt descrise 20 de asociatii vegetale noi si sunt prezentate date asupra ecologiei plantelor alpine si sucesiunea in spatiu a asociatiilor in functie de condiitile stationale.

Clima

Pozitionarea in culoarul ingust al Vaii Superioare a Prahovei, face ca la Sinaia, curentii de aer sa fie mai slabi in intensitate, iar iernile sa nu aduca alaturi de zapezile bogate si geruri aspre.

Verile racoroase, toamnele lungi si blande, primaverile insorite, au facut ca de-a lungul timpului Sinaia sa fie una dintre cele mai cautate statiuni de odihna din tara.

Statiunile meteorologice aparute de-a lungul timpului la Sinaia, incepand cu anul 1888, au inregistrat minime absolute de -27 C, in 11.02.1929 si maxime absolute de 32 C, in ziua de 10.08.1945.

Temperatura medie anuala este insa cuprinsa intre : -3,9 C – in ianuarie, -3,1 C – in februarie si 15,7 C – in iulie.

Numarul mediu de zile de iarna, cu temperaturi mai mici de 0 C, este de 47 zile/an, iar numarul mediu de zile cu temperaturi peste 25 C, este de aproximativ 16 zile/an.

Din punct de vedere al nebulozitatii, la Sinaia, in timpul iernii predomina cerul acoperit, iar pentru sezonul estival, cerul senin si doar partial acoperit predomina.

Ceea ce constituie inca un ounct de atractie pentru cei dornici de odihna si plimbari montane.

Trebuie totusi amintit ca in general, asa cum se intampla la munte, vremea se poate schimba foarte repede, existand chiar zile in care cel putin trei anotimpuri sunt prezente in timp relativ scurt .

Pentru cei dornici de drumetii montane, facem precizarea ca o zi de vara, oricat de frumoasa pare la prima ora, se poate transforma intr-una cu furtuna.

Precipitatiile medii anuale se situeaza in jurul valorii de 800 mm, cu o medie mai mare in lunile iunie si iulie si cele mai mici in ianuarie si februarie.

Fiind o statiune cautata pentru sporturile de iarna, prezenta si calitatea zapezii devine un factor important pentru Sinaia, De regula, se inregistreaza 28 de zile de ninsoare anual, cuprinse intr-un interval ce poate atinge 160 de zile (prima ninsoare in zilele de inceput de noiembrie – in anul 1994, chiar la 6 octombrie, iarultima ninsoare in jurul datei de 15 aprilie).

Stratul de zapada poate atinge chiar grosimea de 130 cm, la fel de bine cum poate exista chiar situatia lipsei totale a stratului de zapada.

Alti factori de clima (precipitatiile si vantul) au reusit ca la Sinaia sa modeleze relieful, aparand forme bizare : babe, tigai, diferite fete. Multe dintre ele au stat la baza botezarii formelor sau locurilor cele mai circulate.

Constructiile atipice de forma Babelor, Sfinxului, Ciupercilor au fost chiar la baza pe care s-au brodat diferite legende ale locului si locuri de pelerinaj in diferite epoci.

Apa, inghetul, vantul si procesele de deflatie si eroziune au dat contur diferitelor forme ciudate, intalnite la tot pasul prin Bucegi : Tiganesti, Gutanul, Bucsoiul, Caraiman, Costila, Furnica.

Prezenta in masiv a « formatiunii grezoase de Babele » - in care in masa grezoasa apar intercalatii de microconglomerate sau blocuri rotunjite, este un alt factor ce a contribuit la realizarea unui relief ruiniform distinct, vizibil mai ales in muntii Doamnele, Obarsia, Gaura si Babele.

Hidrografia

Sinaia aduna dinspre Bucegi : Valea Cerbului, Valea Alba, Valea Jepilor, Valea Urlatoarei, Valea Babei, Valea Pelesului, Valea Caseriei, Valea Iancului, Valea Zgarbura, Valea Izvorul Dorului, Valea Larga, iar dinspre masivul Garbova : Valea Fetei, Zamora, Sipa, Tufa, Cumpatu, Valea Rea, Paraul Cainelui, Gagu, Valea lui Bogdan.

Acestea acumuleaza apa din precipitatii, formand paraiele ce se lupta cu stanca, modeland dantele si croind drum spre Prahova, oferind turistilor motive de popas.