Adaugat la data: 2010-09-21
de catre: danutza
Numar pagini: 4
Tip document: .doc
Nivel: Liceu
Dimensiune: 64.0 KB
Downloads: 1
Credite: 0

Din referat: Batalia de la Vaslui

Batalia de la Vaslui (10 ianuarie 1475)

Concentrarea  intregii forte armate a Moldovei, in afara de garnizoanele cetatilor, s-a facut in apropierea orasului Vaslui.

Dupa o cercetare atenta Stefan a socotit ca aici este locul cel  mai bun pentru a opri inaintarea oastei otomane pe pamantul tarii sale.

Vasluiul, asezat pe un deal, era inconjurat de codri seculari si de vai pe care se scurgeau ape incite, ce din loc in loc se transformau in mlastini.

Oastea Moldovei era formata din oameni voinici, obisnuiti cu muncile si lipsurile, bine disciplinati, inarmati si instuiti. Toti isi iubeau tara si domnul din toata fiinta lor.

Mehmed al II-lea, furios pentru ca Stefan ii respinse ultimatumul, fara a tine seama ca se apropia  anotimpul friguros, a poruncit oastei, care lupta in Albania, sa plece impotriva Moldovei.

Cronicarul Kemal Pasa Zade a observat ca  timpul nu era potrivit pentru o asemenea campanie, fiindca nu numai ca se apropia iarna, dar si pentru ca “ierburile se uscasera, legumele se vestejisera, iar frunzele arborilor cazusera”, prin urmare aprovizionarea avea de intampinat greutati foarte mari, unele din ele, ca furajarea animalelor, chiar de nerezolvat.

Sultanul a cerut si domnului Tarii Romanesti  sa se alature oastei trimisa impotriva Moldovei.

Potrivit informatiilor avute de Jan Dlugosz, Suleyman Pasa a primit ordinul ca dupa ce l-ar fi infrant si capturat pe domnul Moldovei sa inainteze in Polonia, sa ierneze in Camenita, iar in primavara sa treaca in Ungaria, unde urma sa se uneasca cu “urdia” turca, care ar fi fost condamnata de sultan. Oastea lui Suleyman Pasa numara 30 000 cavaleristi, iar restul pana la 120 000 erau infanteristi.

Regruparea oastei otomane in vederea trecerii Dunarii s-a facut in luna septembrie, la Sofia. De aici s-a indreptat spre  Dunare, pe care a trecut-o pe gheta  pe la Nicopole sau Vidin, dar si prin alte puncte.

Dupa un popas de doua saptamani  facut pe pamantul Tarii Romanesti, oastea turca a inceput marsul spre Moldova.

S-a afimat ca Stefan s-a gandit sa-i impiedice trecerea peste Dunare  sau s-o atace in muntenia, dar avand o oaste mult inferioara ca numar a renuntat la un asemenea pla.

Potrivit obiceiului oamenilor pamantului, romanii au distrus totul in calea oastei invadatoare, in special asezarile, rezervele alimentare si furajele, iar animalele au fost duse in tara de Sus, sau la munte.

Urmand drumul obisnuit, Hadîm Suleiman Pasa a patuns în Moldova de- abia în luna decembrie .

Despre Laiota Basarab s-a afirmat ca, deoarece cunostea forta armata a lui Stefan si vitejia ostasilor sai, a refuzat  sa mearga în Moldova, de aceea s-a închis într-o cetate,  din care nu a iesit decît dupa retragerea turcilor înfrînti.

Urmînd drumul de pe valea Siretului, oastea otomana se îndrepta spre Suceava.Kemal Pasa Zade informeaza  ca vremea “ a  dat cel dintîi semnal al înfrîngerii”, fiindca din cauza ploilor ostasii turci, pe care el îi compara cu soimii, acum semanau “ cu niste gaini  plouate”.

Un alt cronicar turc , Kodja Hussein,  a afirmat ca la intrarea în Moldova starea oastei turcesti “era nenorocita”, si recuoscînd calitatile de general ale lui Stefan a scris ca era “mester în lupte, avuse multe razboaie”, si devenise “vestit printer regii ghiauri prin siretenia sa”.

Un participant la lupta  de la Vaslui a relatat ca Stefan cel Mare a luat masuri ca din aproprierea drumului pe care se deplasa oastea otomana sa fie evacuati oamenii, caii si celelalte animale si  bunuri, iar ce era netransportabil sa fie distrus “prin foc”, chiar si locuintele.

Din cauza deplasarii întregii populatii si a incendierii locuintelor, hranei, furajelor etc., ostasii turci si caii  lor sufereau cumplit de foame si frig.

Desi era iarna, toti barbatii valizi ai Moldovei se aflau sub arme, iar batrînii, femeile si copii  fusesera trimisi la adapost, în Tara  de Sus.

Grînele care n-au putut fi transportate au fost ascunse în gropi pregatite în mod special, iar fîntînile si apele statoare otravite.

Greutatile de aprovizionare si vremea de iarna au încetenit marsul oastei dusmane, mai mult decît prvazuse sultanul.

Contingentul oastei Tarii Românesti alaturat celei otomane ar fi numarat 17 000 de oameni.

O încalzire a vremii, urmata de un dezghet, a muiat drumul si desi era luna decembrie, oastea comandata de Suleyman Pasa marsluia greu din cauza convoaielor de aprovizionare care se deplasau mult mai încet decît trupa nevoita sa faca dese si lungi popasuri sub cerul liber.

Detasamentele turcesti desprinse de grosul coloanei erau atacate si lichidate.

Calea pe care înainta oastea otomana era plina de capcane si de oameni ascunsi, care o asteptau cu armele pregatite.

Din cauza deplasarilor incete ale coloanelor de aprovizionare, comandamentul oastei turcesti  era nevoit sa trimita mereu alte detasamente în cautare de provizii, care obisnuit nu se mai întorceau , fiind capturate sau macelarite de romani.

Din Vaslui, unde Stefan cel Mare organizase o puternica pozitie defensiva, între dealul Cetatea Chitoc, botul de deal de la nord de gura Muntenii de Jos, gura pârâului valea Dumbravei, dealul Micelina, Dealul Bîrladului , si Dealul Brodoc.

În scrisoarea din 28 noiembrie 1474 adresata papei Sixt al IV- lea , Stefan cel Mare a mai adaugat urmatoarele:” … sîntem gata, cu tot sufletul si cu toata puterea pe care ne-a dat-o Dumnezeu sa luptam pentru crestinatate , cu toate puterile noastre…

Rugam pe Sfintia voastra ca împreuna cu ceilalti regi si principi … sa orânduiasca  în asa fel ca sa  nu luptam singuri”.

Principalele izvoarereferitoare la lupta de la Vaslui informaeza ca oastea otomana numara circa 100 000 de oameni la care s-au adaugat   17 000 munteni, iar cea moldoveneasca între 32  000- 60 000 oameni, mai sigura pare cifra 40 000 data de Dlugosz. Stefan cel  Mare a indicat, în scrisoarea adresata sefilor statelor europene, ca oastea turca intrata în Moldova se ridica la 120000  de oameni.

Suleyman Pasa a ajuns la Bârlad fara prea mari dificultati. Pâna aici a avut calauze bune, alese dintre turcii care atacasera Moldova împreuna cu Radu cel Frumos, dar deacuma intra într-o regiune necunoscuta, deci primejdioasa pentru armata invadatoare, obosita si hartuita de ostasii români.

Poate ca, dupa cum era si normal, Stefan cel Mare a incercat sa-i opreasca pe turci la hotarul cu Tara Romaneasca, dar din cauza numarului mare al oastei invadatoare a trebuit sa se retraga pe locul unde se hotarase intial ca sa-i opreasca inaintarea.

Drumul de la Vaslui spre Barlad trecea printre doua dealuri, drum, care, din loc in loc, fusese blocat cu arbori taiati si supravegheat de ostasi inarmati cu arme de foc. Fiecare piesa de artilerie fusese pregatita sa traga cate sapte lovituri.

Unele izvoare pretind ca numarul ostasilor Transilvaneni trimisi in ajutorul lui Stefan cel Mare s-ar fi ridicat la 26 000.

Cronicarul turc Kemal Pasa Zade sustine ca Stefan concentrase destul de multa oaste, ca fiecarui ostas i-a dat arme si astfel si-a preschimbat oastea intr-un munte de otel.

Lipsa de alimente si furaje a obligat oastea turca sa se deplaseze tot mai greu, sa astepte la popasuri transporturile de alimente, care veneau de la sudul Dunarii si din Tara Romaneasca.

Ostasii turci, obositi, flamanzi si mereu atacati de romani, framantau pamantul dezghetat si imbibat de apa zapezilor topite.

De la Barlad, pe care l-au gasit pustiu, Suleyman Pasa si-a dirijat oastea spre Vaslui.

Pe atunci acest drum care era intrerupt   din loc in loc de lunci baltite de apa provenita din topirea zapezilor, se strecura serpuind printre dealurile acoperite de paduri seculare.

Drumul pe care marsaluia oastea turca mai trecea prin apropierea conluientei raurilor Vaslui, Barlad si Racova, unde, prin revasarea lor inundasera terenul dintre dealuri, care devenise foarte nepotrivit pentru desfasurarea unei armate numeroasa ca acea comandata de Suleyman Pasa, obligand-o sa inainteze icet si in coloana stransa.

Cu putin inainte de 7 ianuarie 1475 avangarda oastei turcesti se apropiase de locul, pregatit de Moldoveni ca sa-i  opreasca inaintarea si chiar s-o oblige sa faca cale intoarsa. Terenul spre care se indrepta oastea otomana era greu de trecut si totodata primejdios.

Numai increderea lui Suleyman Pasa in forta amatei sale l-a facut san u cerceteze terenul de inaintare sis a nu ia alte precautii.

De oparte si de alta a drumului pe care se deplasa oastea turca usesera plasate puternice detasamente romanesti, bine inarmate, care asteptau sa plateasca cum se cuvine invadatorilor pentru  distrugerea unei parti din tara, pentru oboseala lunilor de zile umede si friguroase traite in tabara, a marsurilor indelungate si obositoare.

Din desisurile luncii prin care se strecura drumul spre Vaslui, oastea turca era pandita de gurile amelor de foc si de neintrecutii arcasi Moldoveni.

Noaptea de 9/10 ianuarie, de la caderea serii si pana la revarsatul zorilor, a fost pentru ostasii Moldoveni, de veghe naintrerupta si nerabdatoare.

Ei steptau in padure, dezghetandusi mainile la focuri potolite de vreascuri.

In asteptarea  infruntarii si-au uscat obiectele si hainele umede si-au schimbat camasile ca in asteptarea unui mare eveniment din viata lor, avand langa ei rezemate de arbori, armele cu care aveau sa faca fata paganilor, care le cotropisera tara.

Langa Vaslui, in apropierea confluientei raurilor Racovat si Barlad, la intrarea drumului in padure, au fost plasati cei cinci mii de secui, instruiti sa faca fata avangarzii oastei turcesti.

Acestia fusesera avertizati ca dusmanul se afla la ultimul popas, inainte de locul unde se aflau ei.

O negura deasa se lasase pe vaile si padurile din jurul Vasluiului, favorizand, ca si terenul, planul lui Stefan cel Mare, care, prin cercetasii sai , stia cu precizie distanta la care se aflau dusmanii ce inaintau cu greu pe drumul imbibat cu apa.

Un izvor extern  a consemnat ca ceata era atat de densa incat nici Stefan si ostasii sai n-au vazut puterea cea mare a turcilor, caci daca o vedeau ar fi fugit cu totii.

Cea mai mare parte a cavaleristilor turci, daca nu toti descalecati, isi duceau caii de funie, fiindca alunecau.

Kemal Pasa Zade fusese informat ca  de ambele parti ale drumului de inaintare  a oastei  turcesti se aflau paduri, din care cauza oastea Moldovei nu putea fi atacata nici din fata, nici din spate, nici de pe flancuri, adica din nici o parte.

Cei 5 000 de secui s-au opus hotarat inaintarii avangarzii otomane, care numara 7 000 de oamni.

Neputand opri avangarda dusmana sustinutasi de alte detasamente trimise grabnic de Suleyman Pasa, secuii au inceput sa se retraga spre locul unde Stefan cel Mare hotarase sa opreasca inaintarea turcilor.

Pentru ca din cauza cetii nu-si puteau  vedea dusmanii , ostasii romani si-au indreptat tirul  armelor spre zgomotul facut de marsul turcilor.

De la prima ciocnire  oastea invadatoare n-a putut face fata tirului armelor  de foc si al valurilor de sageti ale ostasilor Moldoveni. Siruri intregi  de ostasi turci , strapunsi  de sageti sau zdrobiti  de proiectilele tunurilor,  se prabuseau  in mocirla  drumului marind dezordinea din randurile  lor.

Turcii, atatati, potrivit obiceiului lor, au slobozit strigatul de razboi, care semana cu un urlet de fiara flamanda, amplificat si trimis de ecou peste vai si dealuri.

Acest “strigat” repetat de zeci de mii de glasuri , a facut sa se cutremure    sufletul multor Moldoveni, care numai din basme auzisera de osti atat de numeroase, dar cu totii erau hotarati sa nu-i lase pe dusmani sa treaca mai departe.

Când turcii au slobozit strigatul de razboi, de care s-au cutremurat vaile si au începutsa fremate codrii, s-ar pareaca chiar  Stefan si-a pierdut stapînirea de sine.

Atunci unul din sfetnicii mai în varsta aflati langa el i-ar fi spus :” Doamne! Nu te tulburacaci astazi îti vom sta vitejeste alaturi si Dumnezeu ne va ajuta!”.

Unitatile turcest de infanterie, cavalerie si artilerie se înghesuiau unele si altele, se amestecau încercand zadarnic sa desfasoareca sa- i învaluie pe romanii care-i înfruntaucu atîta curaj.

Sultanul nu era de fata casa poata impune ordinea si sa hotarasca un plan de lupta, iar Sulezman Pasa s-ar parea ca-si piredusecapul si în loc sa încerce restabilirea ordinei în rîndurile oamenilor saiatacati din toate partile, a facut eforturi disperate ca sa se smlga din învalmasealaoastei sale.

În acest timp, Stefan cel Mare, calm, hotarît, dadeaordine clare, care i se aduceau imediatla îndeplinire.

Despre felul cum Stefan a condus atacul oastei sale  avem o stire externa, demna de toata încrederea.

Potrivit acesteia, domnul, cu oamenii cei mai credinciosi, adica statul major, „ a stat la o parte” ca sa poat observa desfasurarea luptei si ca fiecare din detasamentele armatei sale sa- si îndeplineasca misiunea încredinatata si sa nu se retraga, „” caci de ce ar fi început el mai întîi lupta.

Daca era înfrînt , atunci toata taraîi era pieruta ... Astfel ostasii sai au mers la lupa su ochii lui... Mai întîi  au descarcat tunurile în turcii  , care  erau la strîmtoare si nu puteau sa fuga, apoi el însusi a atacat cu ostasii sai în asa chip ..încat i-a silit sa se întoarca si sa fuga.

La început, ostasii romani s-au aparat ,dar apoi la porunca si sub ochii domnului au început sa atace vuguros”” Multimea înglodata a turcilor , incapabilasa se orienteze, nestiind încotro si pe cine sa atace, depunea eforturi sa înainteze, neîntelegand de ce avangarda se oprise.

Din lunca, pe unul din flacuri, buciumasii romani sunau atacul, ceea ce a facut ca oastea dusmana , dupa auz , fiindca din cauza cetii nu-i vedea pe romani, sa-si schimbe brusc directia de atac.

În furia ei a dobrît cu sabiile lunca în care se învîrtea, apropiindu-se cu greu de locul de unde sunau buciumasii. Aici turcii au dat doar peste un mic numar de ostasi romani, care s-au urcat în graba  pe munchea dealului.

Încercînd o repliere pe vale , ostasii turci au marit înghesuiala si confuzia în rîndurile celor care erau aici.

Încercînd sa strapunga linia tinuta de oastea Moldovei, care la bara drumului spre Vaslui si de aici spre inma tarii, au întîlnit rezistenta hotarîta a taranilor moldoveni, care desi se aflau în luna ianuarie , cumînecile suflecate bateu cu nadejde în oastea învalmasita  a lui Sulezman Pasa.

Ca în mijlocul verii, cînd îsi îmblateu snopii de grîu grabiti de apropierea unei furtuni neasteptate, astfel si cei din lunca Vasluiului  , în dimineata zilei de 10 ianuarie 1475 loveu cu nadejde.

Din trupuri le ieseau aburi si de pe fete le curgeau siroaie de sudoare, stropii ei umezeau si mai mult pamîntul pe care-l aparau.

Cum scra Nicolae Iorga „” Taranii moldoveni stiau ce-i asteaptape dînsii si pe toti ai lor, din neam n neam , daca sevorclinti dintre copaciiacestia ai codrului, daca o spartura se va face în zidul lor  de pepturi goale.

Topoarele, securile, ciomegele si ghioagele batura turbat asupra haitei lupilor , coasele începura sa taie holda crunta a picioarelor cailor turcesti.

Cu cît tinea mai mult framîntarea , cu atît amestecul se facea mai strasnic în desisul zapacit al dusmanilor””. Rînduri dupa rînduri , turcii doborîti sau grav raniti muscau cu gurile însangerate pamîntul Moldovei, aparat cu atîta darzenie si vigoare.

În felul aceste hoarda trimisa de Mehmed al II – lea în Moldova, oprita , ranita si clatinata în  elanul ei, a început  sa dea înapoi , dupa care s-a împrastiat si a început sa fuga.

Dupa informatiile cronicarului turc Kemal Pasa Zade, ostasii romani, folosind arme de foc , nu le-au permis turcilor sa se apropie pentru a angaja lupta crp la corp.

Totusi o unitate turca a putut da un atac mai puternic asupra oastei moldovene ,dar cum s-a exprimat acelasi cronicar „oaste aghiaurlr , rai din fire, care era ca un vînt puternicaducator denenorociri, i-a respins.

Vazînd acest momental luptei , în care turcii atacînd vigurosau îneput sa-si revinadin socul avut si temîndu-se ca ostasii sai mult mai putini sa fie respinsi, Stefan cel Mare a intervenit personal în lupta cu rezervele.

Atacînd hotarît a putut înainta pîna în mijlocul oastei turcesti, producînd deruta si panica în rîndurile ei.

O parte din ofiterii turci strînsi în jurul luiSuleyman Pasa a propus o retragere generala, dupa care sa reia lupta de pe o alta pozitie Intrvenind atacul condu de Stefan el Mare oastea  turca nu  s–a mai putut regrupa , ci s-a împrastiat , ceea ce i-a adus o înfrîngere dezastruoasa.

Eforturile lui Suleyman Pasa de a reface frontul si de a – si întoarce oastea în atac , n-au avut succes. Nu sînt indicatii ca trupele Tarii Romanesti au participat la lupta de la Vaslui.

Fiind probabil în urma colanei oastei otomane au avut posibilitatea de a se retrage fara a  fi angajate în lupta.