Adaugat la data: 2010-09-03
de catre: danutza
Numar pagini: 5
Tip document: .doc
Nivel: Liceu
Dimensiune: 39.0 KB
Downloads: 0
Credite: 0

Din referat: Atentia

-Atentia-

Dósa Sándor AII 1531B

Atentia este un fenomen deosebit de complex, greu de descifrat. Greutatea provine din faptul ca atentia însoteste permanent celelalte procese si activitati psihice, manifestându-se o data cu ele.

Este greu de presupus ca un proces psihic s-ar putea desfasura fara participarea cât de cât a atentiei.

În asemenea conditii separarea continutului specific al atentiei de continutul specific al celorlalte procese si activitati psihice devine deosebit de dificila.

Atentia nu are un continut reflectoriu de sine statator. Ea nu reflecta nici esenta obiectelor, nici experienta trecuta a oamenilor, etc. Asadar continutul specific al atentiei nu trebuie cautat în acele caracteristici care definesc procesul psihic.

Atentia este o modalitate deosebita de organizare a activitatii psihice. Ea se exprima în orientarea si concentrarea activitatii psihice asupra obiectelor si fenomenelor ce ne înconjoara.

Dupa ce cunoastem ca un om este atent?

Un om atent are, adeseori, privirea fixa, dar vie, expresia fetei putin încordata, miscarile membrelor ca si cele ale întregului corp reduse si subordonate activitatii desfasurate în acel moment, respiratia mai superficiala si rara, raportul dintre inspiratie si expiratie schimbat: inspiratiile mai scurte, expiratiile prelungite etc.

Elevul care nu întelege ceea ce citeste, manifesta uneori încordare, alteori neliniste sau o anumita activitate motorie: rasfoieste nervos filele cartii, se plimba etc.

Muncitorul din fata tabloului de comanda are o alta expresie a fetei decât pianistul. La pianist expresia fetei reda traireainterioara.

La muncitor expresia fetei reda concentrarea asupra semnalelor pe care le vede, le aude etc.Si starea de neatentie poate fi vazuta, simtita.

Un om neatent are privirea absenta, distrata, executa miscari excesive cu membrele, su cu întregul corp, manifestând apatie, somnolenta, plictiseala etc.

Elevul neatent este agitat, pare ca numara minutele pâna la sfârsitul orei.

Muncitorul sau pianistul manifesta plictiseala sau, dinpotriva, stare de agitatie care duc la erori grave.

Dar nu întotdeauna semnele exterioare ale atentiei coincid cu starea propriu-zisa de atentie sau neatentie.

Uneori în procesul de învatamânt, unii copii mai vioi se joaca cu creionul, mâzgalesc banca, antreneaza vecinii la vorba, se uita în dreapta si în stânga etc.

Alti dinpotriva, stau cuminti în banca, urmaresc explicatiile date de profesori, dau impresia ca înteleg cele explicate, au privirea fixata asupra profesorului etc., dar  atunci când sunt întrebati dau raspunsuri anapoda, gândesc în afara lectiei, sânt stârniti de ea.

Ei au fost doar apaernt atenti. Semnele exterioare ale atentiei nu au fost coincis cu starea propriuzisa.

Atentia involuntara:

În viata de toate zilele ni se întâmpla, adeseori, sa fim treziti dintr-o activitate fara sa dorim acest lucru sau chiar fara sa stim. Ex.

Sa presupunem ca citim o carte suntem confundati în lumea minunatelor personaje si peripetii descrise de autor. Nu stim ce se întâmpla în jurul nostru.

Deodata o voce ajunge la noi: Nu te uita! Si ne uitam. Nu am vrut sa ne uitam, eram absorbit de lectura romanului.

Daca nu ni s-ar fi adresat cuvintele Nu te uita nu ne-am fi uitat. Dar fara sa vrem cuvintele ne-au trezit, ne-au facut se fim atenti la o alta activitate.

Unele obiecte, fenomene se impun atentiei noastre, se fac sa ne orientam întreaga activitate psihica asupra lor, ne atrag privirea fara sa vrem, fara nici un fel de intentie si efort din parte noastra.

Forma de atentie în care orientarea si concentrarea activitatii psihice asupra obiectelor si fenomenelor din relaitatea înconjuratoare se realizeaza fara a se propune dinainte acest lucru, fara a depune un efort special în aceasta directie este o atentie neintentionala, involuntara.

Atentia involuntara are nenumerate cauze care se reduc în esenta la modificarile survenite în mediul înconjurator. Dar nu orice schimbare si modificare produsa în jurul nostru se pot impune atentiei.

Multe zgomote care se produc în imediata noastra apropiere sunt, de cele mai multe ori neobservate. Pentru ca obiectele si fenomenele din realitatea înconjuratoare sa poate deveni obiectele ale atentiei trebuie sa aiba o seri de particularitati si însusiri.

Una dintre aceste însusiri este taria, puterea, intensitatea lor. Nu orice sunet ne va atrage atentia ci acel sunet puternic.

Sosirea într-un oras a unui circ cu sirul de masini trezeste cu mai multa repeziciune atentia involuntara, de cât trecerea pe strada a aceluiasi autobuz sau troleibuz pe care le vedem zilnic.

Vocea schimbata a profesoruluil (când crescuta, când înceata, când oprita brusc ) gesturile care însotesc explicatiile trezesc mai curând atentia involuntara, decât o voce monotona sau o plimbare prin clasa.

Contrastul dintre obiecte si fenomene, caracterul sau neasteptat al acestora sunt alte însusiri care determina trezirea atentiei involuntare.

La caracteristicile de mai sus ale obiectelor si fenomenelor se mai adauga si o alta actiunea intervitenta, schimbarea, varierea însusirilor obiectelor.

În general acele obiecte care ramân nemiscate în câmapul atentiei mai îndelungat nu reusesc sa se intereseze prea mult. Ele devin monotone, plictisitoare, atentia oboseste curând.

Aparitia atentiei involuntare depinde, însa, si de interesele, pasiunile, dorintele, trebuintele e care le au oamenii. Un  om pasionat dupa sport va obseva cu multa usurinta un afis privind un meci de fotbal, decât altul care nu este preocupat ce activitati sportive.

Atentia voluntara:

Atentia involuntara este, în general, de scurta durata si de aceea ea nu se poate ajuta prea mult în cunoasterea obiectelor si fenomenelor cu care venim în contact. Pentru a realiza o cunoastere adecvata a acestora este necesar sa staruim mai mult asupra lor.

Sunt situatii în care este necesar sa depunem un efort de vointa pentru realizarea unor activitati mai putin placute, renuntând pentru un moment la alte activitati, mai placute.

Desigur ca pentru un elev din clasele mai mici jocul este mai placut, mai atragator decât învatatura. Pentru a lasa jocul la o parte si a trece la învatatura, elevul mic face un mare efort, îsi propune în mod constient, intentionat sa învete.

Atentia ce se manifesta de ei nu mai este o atentie involuntara, neintentionata ci dimpotriva, una voluntara, intentionata.

Prezenta scopului si a efortului voluntar în vederea realizarii diverselor activitati caracterizeaza aceasta forma de atentie.

Atentia voluntara are o mare importanta în procesul învatarii. Aceasta stimuleaza si mobilizeaza omul în vederea realizarii cu succes a variatelor sale activitati.

Atentia voluntara este ce atât mai necesara în procesul muncii, învataturii, cu cât acesta ridica uneori în fata oamenilor o serie de dificultati, momente grele, plictisitoare, carora trebuie sa li se faca fata, sa fie depasite.

Acesta se poate realiza numai prin intetia si efortul omului, prin orientarea constienta a întregii activitati psihice asupra lor.

În legatura cu atentia voluntara o problema care se ridica este acea a mentinerii ei asupra obiectelor si fenomenelor. În cadrul procesului de mentinere a atentiei voluntare, un rol deosebit de important revine însusi omului.

Când scopul unei activitati este bine stabilit, când stim ca activitatea desfasurata este utila, atunci ne putem mobiliza cu mai multa usurinta în vederea realizarii ei, atentia noastra fiind atrasa si mentinuta de tot ceea ce duce spre realizarea corespunzatoare a activitatii respective.

În afara de stabilirea clara a scopului si de corelarea lui cu interesele si treburile, omul îsi poate impune sa fie atent, se poate mibiliza în aceasta directie, mai ales în momentele dificile, critice ale muncii sau atunci când se face trecerea de la o activitate la alta.

Un rol important în mentinerea atentiei voluntare îl are organizarea mediului înconjurator în care desfasoara activitatea.

Daca stiu ca nu pot lucra cu radioul deschis atunci îl închid. Daca luminea prea slaba sau prea puternica precum si anumite zgomote ma deranjeaza fac în asa fel ca acesti excitanti sa nu mai actioneze asupra mea.

La majoritatea oamenilor atentia voluntara se mentine pentru o perioada mai lunga în conditii de liniste.

Nu trebuie sa ramânem însa cu ideea ca în toate cazurile si la toti oameni crearea unei atmosfere de liniste favorizeaza concentrarea atentiei asupra obiectelor.

Sunt oameni care nu pot lucra, decât cu radioul deschis, diverse sunete emise de acesta fiind un stimulator si un întaritor al atentiei voluntare.

De mule ori omul foloseste diferite procedee care îl ajuta în mentinerea atentiei voluntare.

Astfel, uneori, citim tinându-ne capul în mâinile pentru a orienta câmpul vizual numai asupra textului din fata, alteori vorbim cu voce tare, ne plimbam, subliniem idei prin gesturi.

Cu totul altceva se întâmpla atunci începem sa citim o carte la care la început nu se trezeste nici un fel de interes, nu ne pasioneaza deloc, parcurgerea ei necesitând depunerea unor eforturi serioase.

Atentia involuntara ne este stimulata pe loc si intra în functiune atentia voluntara. Noul, neobisnuitul, interesantul trezeste  atentia involuntara..

Pentru un moment locul atentiei voluntare este luat de atentia involuntara, o stare psihica a fost înlocuita cu alta.

 

Apoi se poate reveni la vechea stare. Prin aceasta alterari repetate înlocuiri permanente, asistam la aparitia unui efect cu totul deosebit. Ne obisnuim sa fim atenti un timp mai îndelungat fara a depune eforturi prea mari, chiar si atunci când activitatea este la început dificila.

Este vorba evident de o alta forma a atentiei care se deosebeste de formele precedente.

Ea are unele caracteristici care o aseamana cu atentia voluntara, prezenta scopului fixat -  si cu cea involuntara – diminuarea sau eliminarea efectului voluntar, este denumita atentie postvoluntara.

Între cele trei tipuri ale atentiei involuntara, voluntara, postvoluntara – nu exista o granita rigida ci dinpotriva o impletirea lor.

Înlocuirea uneia prin alta usureaza desfasurarea activitatii umane, o face pe aceasta din urma placuta.

Bibliografie:

M. ZLATE – „Ce este atentia ?”