Adaugat la data: 2010-09-03
de catre: danutza
Numar pagini: 7
Tip document: .doc
Nivel: Facultate
Dimensiune: 66.5 KB
Downloads: 1
Credite: 0

Din referat: Asigurarea maritima

CURS 4                                        

ASIGURARI SI REASIGURARI

ASIGURAREA MARITIMA

Asigurarea maritima este prima forma de asigurare, începutul ei datând înca din antichitate.

Aparitia ei, ca prima forma de asigurare, este explicata prin legatura strânsa: comert - navigatie maritima, descoperindu-se ca navele, marfurile si vietile omenesti erau expuse riscurilor marii.

De-a lungul unei perioade îndelungate de timp, proprietarii navelor au fost aceiasi cu proprietarii marfurilor si, ca urmare, exista o singura polita de asigurare, care acoperea atât marfurile, cât si nava.

Acest lucru era posibil pentru ca interesul apartinea aceleiasi persoane. Ulterior, s-a trecut la o specializare determinata, preponderent, de evolutia comertului, aparând o diferentiere între persoanele interesate în proprietatea asupra marfurilor si a navelor si, deci, doua forme de asigurare, doua tipuri de contracte de asigurare, în functie de acelasi interes:

- asigurarea navelor - CASCO;

- asigurarea marfurilor - CARGO.

Asigurarea maritima, ca ramura a asigurarii de bunuri, protejeaza navele maritime si fluviale, celelalte ambarcatiuni si instalatiile folosite în porturi, precum si incarcaturile acestora, contra unui complex de riscuri.

Riscurile maritime au ca obiect anumite daune, a caror probabilitate este, mai mult sau mai putin, cunoscuta dar, în nici un caz, nu se apropie de certitudine.

Scopul asigurarii maritime consta în asigurarea contra acelor evenimente care se pot produce si nu contra evenimentelor care trebuie sa se produca.

Din aceasta cauza, în literatura de specialitate si în practica internationala a asigurarilor, întâlnim, frecvent, doua mari categorii de riscuri:

1.    riscuri asigurabile;

2. riscuri excluse.

1. Din categoria riscurilor asigurabile fac parte:

1.a. riscurile obisnuite sau generale;

1.b. riscurile speciale.

1.a. Din grupa riscurilor obisnuite, asociate transportului pe apa, fac parte asa-numitele riscuri ale marii.

Prin acestea se întelege orice accident sau întâmplare fortuite, survenite în timpul transportului maritim, indiferent daca ele sunt sau nu rezultatul direct al actiunilor vânturilor, valurilor.

Cele mai importante riscuri ale marii sunt:

1. furtuna - care poate provoca: scufundarea navei sau avarierea bunurilor transportate prin patrunderea apei în hambarele navei;

2. naufragiul - scufundarea navei din diferite cauze;

3. esuarea - punerea pe uscat a navei, împotmolirea ei pe fundul marii;

4. coliziunea - ciocnirea a doua nave între ele;

5. abordajul - ciocnirea navei cu orice alt obiect fix sau plutitor;

6. aruncarea unei parti din încarcatura peste bord, în cazul avariei comune;

7. furtul;

8. jaful;

9. capturarea si sechestrarea de catre dusmani,etc.

1.b. Riscurile speciale se datoreaza unor cauze deosebite si se asigura separat, la cererea expresa a asiguratului, contra unor prime speciale de asigurare.

Din aceasta categorie fac parte riscurile determinate de proprietatile intriseci ale marfurilor, cum sunt:

- scurgerea lichidelor;

-spargerea materialelor casante;

-încingerea cerealelor, etc.

Tot din categoria riscurilor speciale fac parte si riscurile de razboi, inclusiv  razboiul civil, precum si riscurile de greva, rascoale, miscari civile.

În grupa riscurilor de razboi intra:

- capturarea marfii;

- blocade;

- sechestrul;

- prohibirea comerciala;

- represaliile, etc.

Riscurile de greva se refera la posibilitatea distrugerii sau avarierii anumitor marfuri de catre grevisti.

2. Riscurile excluse sunt acele riscuri pentru care societatea de asigurare nu poarta nici o raspundere în cazul în care ele ar interveni în timpul unui transport de marfuri asigurat.

Evaporarea lichidelor, uscarea cerealelor, moartea naturala a vietatilor, sunt evenimente inevitabile, specifice naturii obiectului asigurat.

Tocmai din aceasta cauza ele nu fac obiectul acoperirii prin asigurare. De asemenea, nu se acorda drept de asigurare pagubelor datorate:

- întârzierii sosirii marfurilor la destintie;

- lipsei unui ambalaj corespunzator;

- majoritatii taxelor vamale dn tara importatoare, etc.

Avariile si clasificarea lor

În practica internationala a asigurarilor maritime, prezenta interesului asigurabil este rezultatul direct al existentei schimbului de marfuri si al complexului de împrejurari ce pot provoca avarierea bunurilor asigurate.

Avariile, în functie de natura obiectului asigurat, de intensitatea actiunii riscurilor asigurate si de interesele pe care le afecteaza, pot fi:

1. totale;

2. partiale (particulare);

3. generale (comune);

1. Prin avarie totala se întelege pierderea completa a bunului asigurat sau vatamarea integritatii fizico-chimice a acestuia, pâna la încetarea de a mai face parte din genul de bunuri de care apartine.

Orice avarie totala este prezumata a fi pricinuita de un risc al marii, în afara de cazul în care se poate stabili cu exactitate ca nava, împreuna cu încarcatura de la bord, s-a pierdut într-un act de razboi.

Avaria totala poate fi:

1.a. avarie totala reala - presupune una din urmatoarele împrejurari:

- distrugerea fizica totala a bunului asigurat prin incendiu, inundare;

- pierderea totala a posibilitatilor fizico-chimice ale bunurilor asigurate (inundarea hambarelor, a încarcaturii de ciment, etc.);

- confiscarea bunurilor de catre inamic.