Referate
Armele
Introducere
Dupa înfrângerea Frantei, în iunie 1940, Anglia a înfruntat singura fortele Axei. Tarile ocupate nu mai credeau într-o victorie a Aliatilor.
Era greu de înteles cum ar fi putut armata britanica, cu un efectiv redus, sa înfrunte formidabila forta a Wehrmachtului, nemaiînvinsa pâna în acel moment.
Voturi:0
de catre: danutza
Numar pagini: 4
Tip document: .DOC
Nivel: Liceu
Dimensiune: 627.0 KB
Downloads: 1
Credite: 0
Din referat: Armele
Introducere
Dupa înfrângerea Frantei, în iunie 1940, Anglia a înfruntat singura fortele Axei. Tarile ocupate nu mai credeau într-o victorie a Aliatilor.
Era greu de înteles cum ar fi putut armata britanica, cu un efectiv redus, sa înfrunte formidabila forta a Wehrmachtului, nemaiînvinsa pâna în acel moment.
Calea diplomatica
Winston Churchill a actionat pentru redresarea tarii sale, reunind în cabinetul sau, pentru a-i da mai multa forta în fata Parlamentului, pe toti sefii opozitiei.
La 19 mai, când trupele germane au ajuns la Sedan, Churchill realizeaza eventualul pericol la care era expusa Anglia, în cazul în care rezistenta franceza ar fi cedat.
Astfel, primul ministru face pregatiri intense în vederea începerii bataliei Angliei: ordona construirea unei serii întregi de fortificatii pe coasta britanica si concentreaza pe insula toate avioanele disponibile ale Fortei Aeriene Regale (Royal Air Force- RAF).
Adolf Hitler spera sa încheie pacea cu Marea Britanie, pâna la 1 iunie. Însa negocierile de pace secrete cu Anglia nu au avut nici un rezultat.
Astfel, la 2 iulie dictatorul german a ordonat generalilor sai sa pregateasca invazia Britaniei. Planul debarcarii a primit denumirea de „Seelöwe” (Leul de Mare).
Directiva nr. 16, de invazie, a fost semnata la 16 iulie, Hitler mentionând ca „Pregatirea întregii operatii trebuie sa fie terminata catre jumatatea lunii august”.
Pe data de 19 iulie, înainte de stabilirea datei operatiunii, Hitler, în cuvântarea tinuta cu ocazia victoriei în razboiul de vest, face un apel demagogic catre guvernul britanic, pentru gasirea unei cai de restabilire a pacii.
A doua zi, raspunsul guvernului britanic a fost transmis de lordul William Halifax: „Germania va obtine pacea numai daca va evacua toate teritoriile ocupate, va reinstaura toate libertatile pe care le-a distrus si va da garantii pentru viitor”.
Calea razboiului
Sefii de armata a lui Hitler – Keitel, Halder si Jodl – au luat decizia de a trimite, înainte de toate, un corp expeditionar, o angajare directa cu forta navala britanica fiind mult prea riscanta.
Astfel Înaltul Comandament German deplaseaza pe Canalul Mânecii 40 de divizii, împartite în trei grupe. Armata terestra hotaraste sa debarce pe un front de 300 de kilometri, pe tarmul Angliei de Sud-Est.
Însa Kriegsmarine (marina germana), considerând imposibil transportul unui numar atât de mare de oameni, opineaza pentru un front de 100 de kilometri.
Astfel, datorita unui conflict de opinii, Hitler a luat decizia ca invazia sa fie amânata pâna când forta aeriana britanica va fi distrusa.
Directiva 17, semnata la 1 august 1940, mentiona începera acestei ofensive la 6 august si încheierea victorioasa la 21 septembrie.
Pe 12 august 1940, sub numele conventional „Adlertag” (Ziua Vulturului), Luftwaffe (aviatia germana) dezlantuie batalia aeriana contra Angliei.
Luftwaffe si-a început bombardamentul asupra statiilor radar, fabricilor de aeroplane si aeroporturilor britanice.
În cursul celor 3 raiduri de lunga durata, din acea zi, statiile radar si aeroporturile au fost grav avariate, iar 13 avioane ale RAF au fost distruse.
Însa Ziua Vulturului s-a încheiat, de asemenea, cu 46 avioane germane doborâte.
Atacul va fi urmat de raiduri zilnice asupra Angliei atingând punctul culminant în 7 si 15 septembrie.
Sir Keith Rodney Park
(1892-1975)
Sir Trafford Leigh Mallory
(1892-1944)
Luftwaffe dispunea, pentru aceasta batalie, de aproximativ 1200 de bombardiere (Stucka si Heinkel) si 734 de avioane de vânatoare (Messerschmitt BF. 109 si ME. 110).
Sub înalta comanda de Reichsmarschall a lui Göring, maresalul Kesselring conducea de la Bruxelles Flota a 2-a aeriana, iar maresalul Sperrle, de la Paris, Flota a 3-a.
Albert Kesselring (1885-1960)
Hugo Sperrle
(1885-1953)
RAF, comandata de sir Hugh Dowding, avea 700 de avioane de vânatoare si 471 de bombardiere.
În ciuda inferioritatii numerice, englezii detineau avantajul de a fi mai aproape de propriile aeroporturi, pe când avioanele germane puteau survola cerul Angliei doar o jumatate de ora înainte de a zbura înapoi la baze.
RAF beneficia, de asemenea, de un sistem radar eficient precum si de informatiile dobândite de agentia de spionaj Ultra.
Hugh Dowding, bazându-se pe avioanele de vânatoare Hawker Hurricane si Supermarine Spitfire, superioare avioanelor inamice prin armament si mânuire, i-a cerut lui Churchill ca o forta indispensabila de minimum 52 de escadrile sa fie asigurata pe întreg parcursul conflagratiei.
Drept rezultat al razei limitate de actiune a fortei aeriene germane, luptele erau purtate mai ales deasupra partii sudice a Angliei.
Aceasta zona se afla sub protectia Comandamentului de Razboi nr. 11, condus de Keith Park, si a Comandamentului de Razboi nr. 12, condus de Trafford Leigh-Mallory. Totodata era primit sprijinul escadrilelor aflate în comitatele din est.
Batalia Angliei a avut patru faze importante.
Prima faza a avut loc între 8 si 18 august, constituind-o ofensiva Luftwaffe asupra convoaielor si porturilor, marcata de raidurile asupra peninsulei Portland si portului Dover.
Pierderile au fost de 134 de avioane engleze, 261 de avioane germane si 65000 de tone din forta navala a Angliei.
În a doua faza (19 august- 6 septembrie) a avut loc tentativa de distrugere a aviatiei engleze de vânatoare, pentru a se putea realiza un bombardament sistematic.
Are loc primul bombardament asupra Londrei (24 august) si raiduri asupra Birmingham si Coventry (26 august).
Churchill, privind flacarile care cuprindeau Londra, a decis: „De mâine Bomber Command (Comandamentul de Bombardament) va riposta aidoma asupra Berlinului”.
JU.87 Stuka (Germania)
Heinkel HE III (Germania)
Messerschmitt BF.109 (Germania)
Messerschmitt ME.110 Zerstörer (Germania)
Hawker Hurricane (Marea Britanie)
Supermarine Spitfire MK. II (Marea Britanie)
Pe 25 august, o grupare engleza de 80 de avioane, din care s-au întors 42, a bombardat dur cartierul berlinez „Wilhelmstrasse”.
Dupa aceasta ofensiva, comandata de Charles Portal, noul lider al Comandamentului de Bombardament, Adolf Hitler si-a schimbat tactica si a ordonat Luftwaffe sa îsi schimbe tinta, de la fabrici, aeroporturi si porturi la obiective civile.
În aceasta perioada, Germania a înregistrat mult mai multe pierderi.
A treia faza a Bataliei Angliei (7 septembrie-5 octombrie) a fost marcata de Razboiul-Fulger (Blitzkrieg), constituit din cele 38 de raiduri asupra Londrei, comandate de Göring, urmând sfatul lui Kesselring.
Aceasta tactica s-a dovedit a fi catastrofica pentru Luftwaffe.
Pe 15 septembrie, avioanele de vânatoare britanice au atacat direct doua valuri de bombardiere germane, evitând lupta cu avioanele de escorta, producând o paguba de 56 de aparate de lupta pentru Axa.
Aceasta lupta a reprezentat începutul declinului Germaniei în batalia pentru cucerirea Marii Britanii. La 17 septembrie Hitler a amânat planul „Seelöwe”.
RAF a început sa atace flota germana de debarcare, pregatita din 3 septembrie în porturile de la Canalul Mânecii si Marea Nordului, astfel încât, la 21 septembrie 12% din flota era distrusa.
A patra faza (5- 30 octombrie)- Hitler a decis dispersarea vaselor de debarcare. Desi, pâna la începutul lunii noiembrie au fost lansate raiduri nocturne ale Luftwaffe, se putea întelege ca nazistii au suferit prima lor mare înfrângere.
Concluzie
Englezii, în confruntarea lor cu Germania lui Hitler, erau constienti de mijloacele slabe de care dispuneau.
Însa, prin idealismul lui Churchill si strategia maresalului Dowding, de a rationaliza forta armata de care dispunea Regatul, „Cei Putini”, dupa cum erau numiti pilotii în ale caror mâini zacea viitorul Angliei, au dat o lovitura umilitoare „Goliathului” reprezentat de Cel de-al Treilea Reich.
Bibliografie:
1. de Launay, Jacques, Mari decizii ale celui de-al doilea razboi mondial. 1939-1942. Volumul I., Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1988;
2. Dr. Loghin, Leonida, Al Doilea Razboi Mondial. Actiuni militare, politice si diplomatice. Cronologie., Editura Politica, Bucuresti, 1984;
3. Layton, Geoff, Germania: Al Treilea Reich, 1933-1945, Colectia „Acces la istorie”, Editura ALL, Bucuresti, 1997;
4. Microsoft World Of Flight, Exploration Series, Microsoft Corporation, 1995;
5. http://www.joric.com
6. http://www.burntofferings.us/CHAPT13.htm
7. http://www.bibl.u-szeged.hu
