Adaugat la data: 2010-08-17
de catre: danutza
Numar pagini: 4
Tip document: .doc
Nivel: Liceu
Dimensiune: 41.5 KB
Downloads: 1
Credite: 0

Din referat: Arme de distrugere in masa

ARME DE DISTRUGERE ÎN MASA

Inventie diabolica a mintii umane, armele de distrugere în masa sunt dispozitive de lupta destinate distrugerii unei forte mult superioare a inamicului cu munitie cât mai putina din partea agresorului.

Fara exceptie aceste arme de distrugere în masa afecteaza, uneori ireversibil, mediul înconjurator ducând la grave dezechilibre ecologice.

Putem spune ca dorinta omului de a înfrânge un dusman mult superior, cu cât mai putin efort, se pierde în negura timpului.

Este suficient sa ne amintim vasele cu apa clocotita sau cu untdelemn încins aruncate din turnurile cetatilor de catre aparatorii acestora sau cu ajutorul catapultelor, ca sa avem o imagine cât de cât a acestei dorinte.

Mai mult, niste versete din Vechiul Testament (Biblia) care se refera la distrugerea unor cetati de pe malul Marii Moarte, Sodoma si Gomora, descriu interventia divina printr-un tablou ce seamana izbitor cu folosirea unor arme de distrugere în masa, inexistente la acea vreme.(„…Iar Domnul a slobozit apoi peste cele doua cetati ploaie de pucioasa si foc…”).

Armamentul de distrugere în masa a fost dezvoltat în principal în trei directii:

•    Arme nucleare (A) , engl (N)

•    Arme biologice (B)

•    Arme chimice (C)


Armele biologice

Constau în microorganisme (bacterii si virusi) a caror virulenta si contagiozitate au fost mult sporite prin procedee de laborator, astfel facându-i rezistenti la tratamentul obisnuit.

Aceste culturi microbiologice sunt apoi folosite ca atare, pentru contaminarea surselor de apa, depozitelor de hrana sau a terenului (prin pulverizarea de aerosoli) care urmeaza sa fie traversat de trupele inamice, sau sunt inoculate pe diverse organisme – vector (purtatori) – insecte parazite (purici, paduchi, plosnite), rozatoare (sobolani, soareci).

Inocularea pe organisme – vector face si mai dificila munca de decontaminare, deoarece sunt alese animale care se reproduc foarte repede, urmasii fiind si ei contaminati, la rândul lor.

Animalele – vector sunt apoi lansate în containere în spatele liniilor inamice si lasate în libertate.

Decontaminarea în acest caz consta în dezinsectia si deratizarea zonelor contaminate, iar în cazul contaminarii depozitelor de hrana sau a surselor de apa, incinerarea alimentelor si evitarea folosirii surselor de apa contaminate.

Trupa contaminata trebuie atent izolata iar masurile de dezinfectare trebuie sporite la maximum. Tratamentul se supravegheaza atent de catre medic.

Armele chimice

Consta din substante obtinute de cele mai multe ori în laborator, care, functie de structura lor actioneaza diferit asupra organismului uman.

Folosirea armelor chimice se practica din cele mai vechi timpuri (ne amintim din lectiile de istorie ca , în retragerea lor catre munti din calea hoardelor migratoare, românii, la îndemnul domnitorilor lor, otraveau fântânile), totusi nasterea atacurilor folosind munitie chimica s-a produs în secolul trecut, pe timpul primului razboi mondial (1914 – 1918), când trupele germane au folosit împotriva combatantilor francezi clorul, gaz de culoare galben – verzuie, mai greu ca aerul, cu efect iritant si sufocant asupra omului.

Mai târziu, în cadrul aceluiasi razboi, germanii au folosit, în batalia de lânga localitatea Ypres, si o alta substanta, cu efect vezicant asupra pielii, care a fost initial denumita gaz mustar, apoi fiind cunoscuta sub denumirea de iperita.

Dupa efectul pe care-l produc asupra omului, substantele chimice de lupta se împart în:

•    Substante chimice neuroparalitice: ex. sarinul.

•    Substante chimice vezicante: ex. iperita

•    Substante psihochimice: ex. LSD

•    Substante chimice sufocante: ex. clorul

•    Substante chimice iritante: ex. acetofenona

Substante chimice neuroparalitice blocheaza transmiterea influxurilor nervoase de la creier la organele efectorii, producând paralizia muschilor care asigura deplasarea, dar si a celor respiratorii precum si a muschiului cardiac.

Moartea survine ca urmare a sufocarii în scurt timp de la contaminare. De notat ca aceste substante se absorb în sânge pe toate caile posibile: digestiv, respirator si prin piele (cutanat).

Sarinul, citat ca exemplu, a fost folosit într-un atentat terorist în metroul din Tokyo la o ora de vârf, de catre o secta cu pretentii mondialiste AUM.

Substante chimice vezicante actioneaza în general asupra tegumentelor (pielii) producând ulceratii care se vindeca greu. Moartea poate surveni fie când o suprafata mare a pielii este afectata, fie datorita inhalarii aerosolilor.

Substante psihochimice în general nu sunt mortale, dar scot din lupta trupele inamice prin provocarea de psihoze individuale sau de grup.

În general se folosesc ca aerosoli sau prin contaminarea hranei sau a surselor de apa. Exemplul citat, LSD-ul este de altfel folosit si ca drog.

Substante chimice sufocante produc în general moartea sau intoxicatii grave prin inhalare, datorita împiedicarii contactului dintre oxigenul din aer si hemoglobina din sânge

Substante chimice iritante nu sunt de regula folosite în lupta, ci fie pentru îndepartarea unor potentiali agresori, fie în actiuni teroriste de creare a panicii.

Au efecte trecatoare asupra organismului uman (lacrimogene, paralizante, somnifere, etc.). În general se folosesc sub forma de aerosoli (spray).

Un caz special de munitie chimica o reprezinta munitia incendiara.

Este destinata incendierii unor obiective inamice. Prima descriere a unei combinatii incendiare o face Herodot, când descrie focul grecesc.

Poate fi de tip solid (combinatie a doua sau mai multe substante care prin ardere degaja temperaturi ridicate), sau lichida – napalm – amestec de sapunuri în solventi organici, pentru a face produsul aderent la suprafata care trebuie incendiata.

Combinatiile incendiare lichide pot fi transportate la tinta fie cu ajutorul munitiei obisnuite (bombe de aviatie, grenade, mine), fie cu mijloace individuale sau mecanizate (aruncatoare de flacari).

Urmare a conventiilor internationale, si a condamnarii repetate de catre întreaga lume civilizata a acestor tipuri de armament, el a fost interzis, fiind interzise atât producerea cât si cercetarile pentru dezvoltarea acestora.

Problema însa nu s-a oprit aici. În timpul procesului de lichidare a stocurilor de arme chimice si biologice, s-au operat sustrageri de cantitati importante de astfel de arme, care au încaput pe mâna unor indivizi sau grupuri de indivizi, fanatizati, de cele mai multe ori pe criterii religioase.

Omenirea a intrat astfel într-o noua era, era terorismului biologic si chimic, iar cercetarile au continuat, ajungându-se la combinatii extrem de periculoase chiar pentru întreaga umanitate.

Regretabila este însa fapta unor oameni de stiinta, care prin formatia lor ar fi trebuit sa se puna în slujba vietii omenesti, dar care însa pentru bani, efectueaza munca de cercetare în slujba unor astfel de grupari.

Cu speranta trimfului ratiunii asupra violentei, deoarece „somnul ratiunii naste monstri” sa încercam sa nu ne lasam antrenati în actiuni care ar compromite însasi ideea de viata pe aceasta planeta, facând singura politica viabila, politica vietii.