Adaugat la data: 2010-10-08
de catre: danutza
Numar pagini: 3
Tip document: .doc
Nivel: Gimnaziu
Dimensiune: 42.5 KB
Downloads: 1
Credite: 0

Din referat: Arhiva

Arhiva

I INTRODUCERE

1.    Scopul lucrării

Astăzi arhiva a ajuns o foarte importantă instituţie de stat insă multa lume nu are nici o tangenţă cu ea şi deci nu-i cunoaşte menirea şi avantajele.

Lucrarea de faţă nu se doreşte a fi o lucrare de informare a maselor ci doar o simplă incursiune in domeniul arhivisticii, o scurtă prezentare istorică şi analiza a structurii sale.

2.    Definiţia arhivei

Arhiva este locul de păstrare a actelor, o instituţie care păstrează totalitatea actelor sau a documentelor.

Arhivele sunt preţioase depozite de informaţie istorică scrisă. Fondul arhivistic este un important tezaur scris care face parte din patrimoniul cultural-naţional al unui popor. Termenul adoptat de noi este un termen latin “archivarum”care insă la rândul său este corespondentul grecescului „archeion” care desemna curia înaltului magistrat numit „archeon”.




II. APARIŢIA ŞI DEZVOLTAREA MIŞCĂRII ARHIVISTE

Cele dintâi arhive sunt făcute vechi şi s-au constituit încă din antichitate, in orientul antic la greci si la romani. Creatorii de arhive au fost instituţiile politice din stat.

După căderea imperiului Roman, activitatea arhivistică este continuată de şi în imperiul Bizantin şi în ţările arabe. Începând cu secolele IV-V apar arhivele eclezionaste ale instituţiilor bisericeşti şi centrelor monahale din Apusul Europei.1

Odată cu începuturile evului mediu, arhivele primesc funcţii mai precise şi se diversifică. Astfel pe lângă concentraţia statală se înfiinţează arhivele instituţionale administrative teritoriale şi locale; arhivele unor asociaţii. În epoca modernă numărul creatorilor de arhive a crescut.

După unirea din 1918 s-a impus o noua organizare a arhivelor teritoriale. Astfel în 1920 au fost înfiinţate patru direcţii regionale: Bucureşti, Iaşi Chişinău şi Cluj, iar în anii următori s-au creat filiale în Craiova, Timişoara, Braşov şi Cernăuţi. Azi, “Arhivele Naţionale” este cea mai importanta instituţie de profil a ţării.

Ea adăposteşte in depozitele sale aproape 250,000 documente de arhiva în circa 60d edificii. Arhivele din Cluj se situează pe locul doi din punct de vedere al numărului de documente circa 17.000 la care se adaugă în 34.000 cu caracter permanent care însă nu pot fi prelucrate.  




III. ADMINISTRAREA  ARHIVELOR

Datorită importanţei şi valorii fondului arhivistică s-a creat o legislaţie arhivistică. Aceasta apare in epoca modernă şi mai ales în cea contemporană când se pun bazele dreptului arhivistic prin în fiinţarea arhivelor statului.

Dreptul arhivistic vizează problemele esenţiale ale activităţii arhivistic; arhivele ca şi componente ale dreptului public, normele de creare ale arhivelor, conservarea fondului arhivistic pentru folosirea în scop juridic, cultural şi istoric a instituţiilor publice şi private a dat naştere fondului arhivistic.

Cantitatea materialului arhivistic duce la dificultăţi în prelucrarea acestuia, fiind necesară o prealabilă operaţie de selecţie. Între secolele XV-XVI arhivele statului devin secrete fapt care va duce la o serie de proteste din partea cărturarilor vremii.

Tot în această perioadă apărea în unele state ideea de centralizare a fondurilor arhiviste la nivelul unui organism central.2

La noi, cel mai vechi arhivist este Christian Pomarins, care a ordonat fondul de documente şi a întemeiat inventarul acestora în arhivele Sibiului (1546) şi ale Braşovului (1552).

În epoca modernă odată cu perfecţionarea întreagă a activităţii la locurile de creare a arhivelor şi creşterea rolului administraţiei; fondurile arhivistice se predau, după o anumită perioadă pe cale ierarhică la nivel teritorial.

În ţara noastră Arhivele Statului au fost create la 1 mai 1831, iar în 1862 a fost creată Direcţia Generală a Arhivelor Statului, având iluştrii conducători ca: Gh. Asachi, I.H. Rădulescu, B.P. Haşdeu etc.