Referate
Apa in organismul uman
Apa in organismul uman
Nu încape nici o îndoialã, cã dintre toate substantele care intrã în corpul omenesc si în cel al animalelor, apa stã pe primul loc în ceea ce priveste cantitatea.
Filozoful Claude Bernard este primul care a încercat, încã din secolul trecut sã calculeze proportia de apã din organismul uman.
Voturi:0
de catre: danutza
Numar pagini: 4
Tip document: .doc
Nivel: Liceu
Dimensiune: 47.5 KB
Downloads: 1
Credite: 0
Din referat: Apa in organismul uman
Apa in organismul uman
Nu încape nici o îndoialã, cã dintre toate substantele care intrã în corpul omenesc si în cel al animalelor, apa stã pe primul loc în ceea ce priveste cantitatea.
Filozoful Claude Bernard este primul care a încercat, încã din secolul trecut sã calculeze proportia de apã din organismul uman.
Cum a procedat?El a cântãrit mumiile egiptene-care erau complet dezhidratate.
Apoi a comparat greutatea acestor mumii cu greutatea unor oameni vii de aceeasi înãltime si cu trãsãturi fizice cât mai asemãnãtoare mumiilor respective.
Prin acest procedeu,el a determinat cã apa are o proportie de 90% în organismul uman.
Cifra este prea ridicatã.Acest lucru se explicã pentru cã uscarea prelungitã a mumiilor a dus si la pierderea unor substante din corpul lor alãturi de apã.
Ulterior s-au fãcut cercetãri mai precise, care au arãtat nu numai câtã apã este în organismul uman, dar si chiar câtã apã contin tesuturile din care este alcãtuit.
În medie, un om care cântãreste 65 de kilograme poate fi sigur ca aproximativ 41 de kilograme (63-70%) din organismul sãu este apã.
Aceastã proportie este valabilã si pentru alte animal: câine, pisicã, iepure, în general animalele cu sânge cald au aceeasi proportie de apã în organism ca si omul si mai mult au aceeasi proportie de apã în tesuturi ca si omul.
Rolul apei în organism
Apa reprezintã un excelent dizolvant pentru multe substante si este mediul în care se desfãsoarã cele mai multe reactii chimice legate de metabolismul substantelor si deci de viatã.
Rolul apei în organismul uman este foarte mare.Chimistii stiu foarte bine ce se întâmplã când vor ca douã substante sã reactioneze între ele.
De exemplu dincarbonatul de sodiu si sulfatul de cupru (piatra vânãtã) va rezulta carbonat de cupru si sulfat de sodiu.
Dacã se amestecã cele douã pulberi pur si simplu aceastã reactie nu va avea loc.Este nevoie ca substantele sã fie dizolvate în prealabil în apã pentru ca reactia sã aibã loc.
În organismul uman au loc numeroase reactii chimice care dau nastere la cãldurã, energie si la metabolismul necesar vietii.
Aceste reactii au nevoie de un mediu apos, altfel substantele nu se pot desface în ioni, iar reactiile nu pot avea loc.
Pe lângã aceasta apa însãsi este un lectrolit slab, care se disociazã în ion de hidrogen (H+) si hidroxil (OH-).
Aceiasi ioni au proprietãti catalitice, ei accelerând un numãr considerabil de reactii care în mod normal ar dura zile întregi, în prezenta ionilor reactiile au loc în câteva secunde.
Apa are si proprietatea de a acumula si de a degaja cãldurã prin evaporare.
Aceste însusiri ale apei au un rol foarte important în fiziologia termoreglãrii.
La temperaturile ridicate ale verii organismul uman primeste mult mai multã cãldurã decât are nevoie.Dacã cãldurã nu s-ar elimina organismul ar avea mult de suferit.
Din fericire organismul dispune de o serie de mijloace de eliminare a cãldurii.
Schimbarea apei din stare lichidã în stare gazoasã presupune o pierdere de cãldurã de la corpul unde se afla apa.
În corpul omenesc fiecare gram de apã evaporate de pe suprafata pielii (transpiratie) la temperatura camerei înlesneste pierderea a 580 de calorii mici.
Introducerea si eliminarea apei din organism
Apa este introdusã în organism sub formã de bãuturi împreunã cu alte alimente.
Într-adevãr, în afarã de apa pe care o bem, o cantitate de apã se formeazã în organism prin oxidarea diferitelor alimente.
Multã lume considerã cã dacã mãnâncã o pâine, o fripturã, o prãjiturã sau o legume nu itroduc in organism nici o picãturã de apã.
Acest lucru este gresit.S-a constatat cã prin completa oxidare a 100 grame de grãsime se formeazã 107 grame de apã, din 100 gramede amidon se formeazã 55 de grame de apã, din 100grame de albumilã se formeazã 41 de grame de apã.
Dintr-un alt punct de vedere alimentele contin o însemnatã cantitate de apã împreunã cu alte substante hrãnitoare.
De regulã fructele si vegetalele contin peste 90 apã, iar alimentele pe care le numim uscate (pâinea, carnea) contin intre 60 si 85% apã.
Orice aliment pe care l-am considera contine o cantitate apreciabilã de apã, în afara cantitãtii de apã care se formeazã prin oxidarea alimentului respectiv.
Apa luatã din stomac si din intestine este transportatã de sânge în tot organismul si este retinutã de tesuturi.
Rezerva de apã aorganismului o constituie în special muschii si pielea, datoritã volumului lor.
Pe lângã acestea si celelalte organe si pãrti ale corpului omenesc au în compozitia lor o cantitate însemnatã de apã (ficatul, creierul, plasma sanguinã, celulele, plãmânii).
În mod normal organismul uman are nevoie zilnic de 2 litri si jumãtate de apã, dar uneori aceastã nevoie poate sã se ridice pânã la zeci de litri de apã.Întrebarea este de ce e nevoie sã schimbãm apa ?Este limpede cã dacã eliminãm apa trebuie sã o si punem înapoi.
Dar de ce sã o eliminãm ?.
Apa se eliminã din organism în primul rând prin rinichi (1 litru si jumãtate pe zi).
De fapt pierderea aceasta variazã între 0,6 si 2 litri pe zi.În unele cazuri se pot atinge valori foarte mari.Astfel, în boli cum ar fi diabetul pot fi eliminate cantitãti uriase de urinã(8-10litri pe zi).
Rinichii au un rol foarte important ; ei extrag din sânge toate substantele nefolositoare sau dãunãtoare organismului, pe care acesta le-a adunat din tesuturi si organe.
Pentru a arunca afarã aceste substante este neapãrat nevoie de apã, în care aceste substante sunt dizolvate.Restul apei se eliminã prin plãmâni, sub formã de vapori(~400cm2), prin intestine (100-200cm2) si prin piele (500cm2).
O mare parte din apã se pierde prin plãmâni.La câini, care sunt lipsiti de glande sudoripare, evaporarea apei se produce prin gurã, prin plãmâni si prin cãile respiratorii.
Aceastã pierdere a apei este mãritã prin gâfâire.În acest fel câinele reuseste sã facã fatã vara la marea cantitate de cãldurã.
În respiratia acceleratã la om, în timpul muncii sau a altor eforturi fizice, cantitatea de apã care se eliminã prin plãmâni creste.Oamenii care muncesc în conditii de temperaturã ridicatã pot pierde pânã la 6-10 litri de apã.
Starea si reglarea metabolismului apei
Multi oameni si-au pus întrebarea de ce le este sete ?Setea este semnalul lipsei de apã în organism.
Celulele din diferite tesuturi ajung la un moment dat sã nu mai aibã destulã apã.Acest lucru de întâmplã mai ales vara.
Celelale anuntã creierul despre lipsa apei.La nivelul cerebral informatia este prelucratã si se formeazã senzatia de sete, care ne obligã sã bem apã.
Cât timp poate sã trãiascã o vietuitoare fãrã apã ?Aceasta variazã mult de la o specie la alta.Unele specii, cum sunt molii sau serpii au o rezistentã foarte mare la lipsa apei.
La fel si cãmilele au o rezistenta bunã la dezhidratare.Însã majoritatea animalelor nu po suferi lipsa îndelungatã a apei.Oamenii pirduti în desert fãrã apã, supravietuiesc cel mult 3 zile.
Metebolismul apei este influentat de multe glande cu secretie internã (tiroida, glandele suprarenale, glandele genitael, pancreasul, ficatul), dar organul cel mai important care regleazã metabolismul apei este hipofiza (o glandã ce se situeazã sub creier).
Hormonul lobului posterior al hipofizei –pituitrita-provoacã o diuree puternicã (cresterea cantitãtii de urinã).
Scoarta creierului are un rol foarte important în reglarea introducerii, folosirii si eliminãrii apei din organism.Ca organ coordonator scoarta creierului intervine în toate aceste procese.
Astfel viatã devine indisolubil legatã de apã…
Cantitatea de apã din componentele lichide ale corpului omenesc :
Plasma sanguinã 3litri
Lichid interstitial 14litri
Apa din celule 29litri
Procente de apã in corpul omenesc :
Creier......................75%
Plãmâni…………….80%
Inimã……………….79%
Splinã………………75%
Rinichi……………...82%
Sânge………………83%
Muschi…………….. 75%
Oase………………..22%