Adaugat la data: 2010-08-23
de catre: danutza
Numar pagini: 25
Tip document: .doc
Nivel: Facultate
Dimensiune: 129.5 KB
Downloads: 1
Credite: 0

Din referat: Agroturismul in tarile europene si in Romania

Agroturismul in tarile europene si in Romania

AGROTURISMUL

SCURT ISTORIC

Putem afirma, fara a gresi, ca aparitia calatoriilor turistice s-a produs în antichitate, iar activitatile turistice în spatiul rural au început a fi practicate  empiric din aceeasi perioada.

Este cunoscuta astfel participarea în numar mare a elevilor la: vizitarea locurilor sfinte-Dadona (Zeus) si Delfi (Apolo)- frecventarea bailor curative sau jocurilor festive periodic organizate.

În periada romana majoritatea calatoriilor aveau scopuri comerciale, culturale sau millitare, iar traseele lor parcurgeau  inevitabil spatiul rural.

În acelasi timp cu evolutia societatii omenesti  se diversifica si structura calatoriilor, astfel, în Evul Mediu, calatoreau un numar însemnat comerciantii, dar întâlnim frecvent ambasadori, preoti si pelerini, oameni de stiinta, artisti, calfe si studenti.

Unii din acesti calatori au decis sa transmita experientele lor.

Putem prezenta în sprijin scrierile calugarului francez Aimeri Picaud, care realizeaza la 1130 un îndrumar pentru pelerinii  doritori sa ajunga la Santiago de Compostella, sau pe preotul japonez Basho care în 1960 a scris un poem intitulat „Drum îngust spre Nordul îndepartat”.

În dorinta de a  prezenta evolutia dotarilor si instalatiilor  iata un catren sugestiv: „Întepat de tântari, muscat de paduchi / Am reusit sa dorm într-un pat / În timp ce un cal urina / Chiar lânga perna mea” (Christureanu Cristina – „Economia si politica turismului international”).

Europa este  cea care înregistraza primele forme  constientizate de turism rural în secolele XVI-XVII; în acele vremuri pictorii erau  interesati sa valorifice în operele lor constructiile  si mediul spatiului rural.

Viata satului, asa cum era ea si nu inventata, este imortalizata  în operele pictorilor francezi, italieni sau olandezi.

Pe acest fond marele  gânditor francez Jean Jacques Rousseau (1721-1778) povesteste în lucrarea sa „Confesiuni” despre o calatorie în care a traversat Alpii, ce a sugerat multor oameni  ai timpului planuri de calatorii spre regiunile muntoase pentru a admira natura.

În secolul urmator, al XIX-lea, odata cu afirmarea marilor peisagisti, arhitectura rurala ocupa un loc din ce în ce mai important în desen sau pictura.

Se impun din nou pictorii si artistii  francezi si italieni carora li se adauga mai apoi cei din Anglia (Grolleau Henri-”Patrimoine rural & touorisme dans la C.E.E.„).

În România, care-asa cum afirma Geo Bogza în reportajul „Sate si orase”- la început a fost o tara de sate, prin excelenta agricola, spatiul rural s-a aflat la el acasa întotdeauna.

Mai mult, „viata la tara” a fost un subiect frecvent al literaturii noastre, culminând cu manifestarea unui puternic curent litarar; similar, în operele plastice din perioadele de la sfârsitul secolului XIX si începutul secollului XX satul fiind cadrul, obiectul, subiectul si inspiratorul unui numar însemnat de pictori români.

În ceea ce priveste manefestarile ce pot fi catalogate drept începuturi ale circulatiei turistice rurale din tara noastra - neluând în seama faptul ca ori ce orasean, care se respecta si îsi putea permite, avea o casa „la tara„ - amintim: obiceiurile de Sânzâiene când, coform traditiei maramuresenii porneau spre manastirile din Moldova; pelerinajele catre locasurile de cult; vacantele de sarbatori în lumea satului sau la manastire, dar mai ales obiceiul retragerii catre sat în timppul verilor calduroase („locuinta mea de vara e la tara”), locul ideal de petrecere a unor clipe de destindere.

Concomitent cu cresterea frecventei circulateie turistice au evoluat se echipamentele turistice: de la cele privind transportul (postalioanele si locurile de schimb ale cailor - „postele” care înca mai revin si astazi în povestile satenilor, ca si denumirile unor localitati legata de aceasta activitate - exemplu Posta Câlnau) la cele care asigurau în norme profesioniste cazarea si masa (vetitele hanuri în toate cele trei tari române).

Dintre cei ce au apreciat si pretuit vacantele în spatiul rural putem enumera personalitati ale culturii românesti ca: Alexandru Vlahuta, Ion Luca Caragiale, Barbu Stefanescu-Delavrancea, Mihail Sadoveanu, Nicolae Grigorescu, Stefan Luchian, Calistrat Hogas, Nestor Urechia, Nicolae Iorga, Octavian Goga, George Enescu, Stefan Ciobotarasu si multi altii.

Toti cei ce au fost promotorii unei mode, ai unui mod de viata nou ce a contribuit la realizarea unei mentalitati care în timp a generat calatoria, circulatia turistica, mai apoi turismul.

Cele prezentate mai sus determina sa afirmam ca turismul rural s-a derulat în tara noastra pâna în a doua jumatate  a secolului al XX-lea doar în mod spontan.



EPOCA MODERNA A TURISMULUI  RURAL

Dupa anii ‘60, omenirea a început sa fie tot mai preocupata de tinta (destinatia) vacantelor sale, turismul devenind una din cele mai importante activitati economice din lume.

Simultan cu manifestarea primelor tendinte de petrecere - tot  mai fracventa - a vacantelor în mijlocul naturii, din ce în ce mai multi turisti si-au dorit petrecerea clipelor de relaxare în mediul (spatiul) rural.

Ce-si propuneau acesti calatori, drumeti, excursionisti, într-un cuvânt turisti? Un rasppuns sintetic presupune o concentrare a obiectivelor si urmatoarea enumerare:

-    Sa-si satisfaca curiozitatea si dorinta de petrecere a vacantelor în cu totul alte conditii de viata si civilizatie decât cele obisnuite;

-    Sa-si materializeze interesul pentru noi destinatii;

-    Sa fragmenteze vacanta în 3-4 minivacante (4-5 zile: mare, munte, statiune localitate balneara, sat turistic traditional);

-    Sporirea gradului de solicitare pentru spatii de cazare cu un confort mai redus (deci mai ieftin);

-    Turism cultural si de cunoastere (în special tinerii si turistii de vârsta a treia);

-    Alegerea ca destinatii de vacanta a tarillor învecinate;

În mod firesc s-au conturat urmatoarele avantaje:

-    valorificarea bogatului potential rural;

-    economisirea  de investitii pentru crearea de  capacitati de cazare, alimentatie publica si agrement;

-    reducerea la minima a personalului de servire;

-    decongestionare zonelor turistice supraaglomerate;

-    îmbunatatrea nivelului de trai în zonele utilizate ca baza materiala a turismului;

-    surse suplimentare de venituri pentru populatia rurala;

-    înviorarea traditiilor populare, dorinta de perpetuare a unor mestesuguri traditionale.