Adaugat la data: 2010-08-05
de catre: danutza
Numar pagini: 64
Tip document: .doc
Nivel: Liceu
Dimensiune: 555.0 KB
Downloads: 1
Credite: 0

Din referat: Agroecosistemul Florii - Soarelui

AGROECOSISTEMUL FLORII-SOARELUI

INTRODUCERE

Agroecosistemul florii soarelui sufera pierderi de biomasa vegetala utila datorita daunarii plantei de anumiti patogeni si daunatori animali portionati în reteaua trofica.

Mecanismele naturale de autoreglare sunt slabe în agroecosistem,astfel ca în conditii favorabile evolutia bolilor si daunatorilor, agroproductivitatea poate fi grav afectata.

În aproape toate zonele de cultura a florii soarelui, agentii fitopato-geni si daunatorii animali fitofagi constituie importanti factori limitativi ai productiei, însa pierderile de recolta sunt determinate, în principal, de evolutia unor boli parazitare.

Formarea florei patogene si faunei daunatoare, dinamica suprafetelor atacate si nivelul de daunare, difera de la o zona de cultura la alta, în relatie cu favorabilitatea mediului climatic cu rezistenta genetica a formei cultivate, dar si pe fondul influentei factorilor tehnologici.

Protectia agroecosistemului florii soarelui fata de boli si daunatori implica adaptarea continua a sistemelor tehnologice la cerintele factorului fitosanitar.

Tehnologiile agricole moderne promoveaza sistemul de protectie integrata a florii soarelui, care îmbina toti factorii cu rol de reglare si combatere a populatiilor de organisme daunatoare în agroecosistem.

Literatura de specialitate face referiri la diferite masuri de fitoprotectie si complexe de masuri, cu importante elemente de integrare si recomanda unele scheme de combatere.

Lucrarea de dizertatie îsi propune sa aduca unele contributii la combaterea principalilor patogeni si daunatori ce compun mediul culturii florii-soarelui si la fundamentarea protectiei integrate a agroecosistemului, adecvat conditiilor Câmpiei de Vest si mai ales ariei judetului Timis.     
 
CAPITOLUL I

CONSIDERATII GENERALE PRIVIND AGROECOSISTEMUL

FLORII-SOARELUI

1.1.Importanta economica a florii-soarelui

Floarea-soarelui (Helianthus annuus L.), este o planta uleioasa de mare importanta economica si alimentara.

Prin continutul semintelor în substante grase (33-56 %) si calitatea deosebita a uleiului rezultat în extractie, planta reprezinta una dintre principalele surse de grasimi vegetale, utilizate în alimentatia omenirii, respectiv cea mai importanta sursa de ulei pentru România.

Ca sursa de ulei vegetal, pe plan mondial, floarea-soarelui ocupa locul al patrulea, dupa soia, palmier si rapita.

Valoarea alimentara ridicata a uleiului de floarea-soarelui, se datoreaza continutului bogat în acizi grasi nesaturati, reprezentati preponderent de acidul linoleic (44-75 %) si acidul oleic (14-43 %), cât si prezentei reduse a acidului linilenic (0,2 %), componente care-i confera stabilitate si capacitate îndelungata de pastrare, superioare altor uleiuri vegetale.

Functia nutritiva a uleiului de floarea-soarelui este sporita de prezenta unor provitamine a vitaminelor liposolubile A, D, E, fosfatidelor ca si a vitaminelor B4, B8 , K.

Uleiul mai contine steroli (aproximativ 0,04 %) si tocoferoli (fractiune antioxidanta a uleiului vegetal, cca. 0,07%).

Capacitatea energetica (8,8 calorii/g ulei) si gradul de asimilare ridicat, situeaza uleiul de floarea-soarelui aproape de nivelul nutritiv al untului (VRÂNCEANU si colab., 1974)..

Uleiul rafinat de floarea-soarelui se foloseste, în principal, în alimentatie, în industraia margarinei si a conservelor. Uleiul de floarea-soarelui este excelent pentru alimentatie, având fluiditate, culoare, gust si miros placute.

Produsul este folosit si în industrie pentru producerea lacurilor speciale si a rasinilor, precum si în pictura. Reziduurile rezultate în urma procesului de rafinare, se folosesc la fabricarea sapunurilor, la obtinerea cerurilor, fosfatidelor, lecitinei si tocoferolilor.

Fosfatidele si lecitina extrase din uleiul de floarea-soarelui, sunt utilizate în industria alimentara, panificatie, patiserie, în prepararea ciocolatei si a mezelurilor.

Turtele rezultate în urma procesului de extractie a uleiului (aproximativ 300 kg/t samânta), constituie o sursa valoroasa de proteine pentru rumegatoare, iepuri, porci si pasari (VRÂNCEANU si colab., 1974).

Turtele contin proteina bruta (între 33,7 si 47,8 %) si aminoacizi esentiali, cu valori apropiate cu cele de la soia (HERA si colab., 1989), exceptie facând lizina, care se gaseste în cantitati mai mici. Valoarea enegetica a turtelor este corelata cu gradul de decorticare a semintelor .

Semintele mai putin bogate în ulei, se folosesc direct în consum, întregi sau decorticate, cât si pentru halva.

Tulpinile pot fi folosite ca sursa de caldura (local), pentru fabricarea placilor antifonice sau obtinerea carbonatului de calciu.

Floarea-soarelui mai este apreciata ca planta furajera, fiind cultivata mai ales pentru siloz.

De asemenea, floarea-soarelui este si o excelenta planta melifera.

De pe un hectar de floarea-soarelui se poate obtine o cantitate de 30 pâna la 130 kg de miere ( CÂRNU si colab., 1982, citati de Roman Gh., 1995 ).

Prin resturile organice ramase dupa recoltare, floarea-soarelui restituie solului cantitati apreciabile de elemente minerale si materie organica, estimate în cazul unei productii de 3500 kg/ha, la 65 kg N, 30 kg P2O5, 300 kg K2O si circa 7 tone substanta uscata, echivalentul a 1200-1500 kg de humus (HERA si colab., 1989).

Floarea-soarelui poate avea si întrebuintari medicinale.

Din florile ligulate (care contin quercitrina, anticianina, colina, betaina, xantofila, etc.), se obtine un extract alcoolic care se foloseste în combaterea malariei, iar tinctura în afectiuni pulmonare.

Din achene, dat fiind continutul în fitina, lecitina, colesterina, se preparau produse indicate în profolaxia dezenteriei, febrei tifoide si pentru vindecarea ranilor supurate.

Uleiul se foloseste (în medicina populara) pentru macerarea plantelor utilizate în tratarea unor rani si arsuri.

1.2. Evolutia suprafetelor cultivate si productiilor de floarea-soarelui

1.2.1. Suprafetele cultivate cu floarea-soarelui si productiile realizate pe plan mondial


Pe glob, floarea-soarelui este cultivata pe o suprafata de peste 21 milioane hectare.

Surse  F.A.O. ( 1998 ), arata ca floarea-soarelui s-a cultivat în 1996 pe 20,63 milioane hectare, iar în 1998 pe 21,251 milioane hectare.

Ca pondere, floarea-soarelui se cultiva pe cele mai întinse suprafete în Europa (52,11 %), în 1998, urmând apoi Asia (19,63 %), America de sud (16,49 %), America de nord (6,95 %) si Africa (4,38 %).

Printre cele mai importante tari cultivatoare de floarea-soarelui, se numara Argentina, cu 3.176.000 ha, Ucraina cu 2.430.000 ha, India cu 2.200.000 ha, Spania cu 1.460.000 ha, România cu 948.000 ha, Franta cu 793.000 ha, Federatia Rusa cu 4.166.000 ha si S.U.A. 1.407.000 ha.

Se apreciaza ca în viitor suprafetele cultivate cu floarea-soarelui vor creste în continuare, însa într-un ritm mai scazut, tendinta generala fiind de stabilizare a suprafetelor, datorita restrictiilor tehnologice (ponderea în structura culturilor, atacul agentilor fitopatogeni) si performantelor productive si calitative ridicate ale hibrizilor nou introdusi în cultura.
        
1.2.2. Suprafetele cultivate cu floarea-soarelui si productiile realizate în România


În România, floarea-soarelui a fost introdusa în cultura la mijlocul secolului trecut, în Moldova.

Astazi, floarea-soarelui este cea mai importanta planta, care se cultiva la noi, pentru ulei alimentar.

Suprafetele cultivate cu floarea-soarelui au crescut de la 672 hectare în 1910, la 200.000 ha în 1938, 416.000 ha în 1948, 496.000 ha în 1950 si 526.000 ha în perioada 1971-1975.

Dupa 1983, suprafata cultivata a scazut, mai ales în vestul tarii, datorita alterarii patologice a plantei, astfel ca în 1989, planta reprezenta 433.700 ha.

În 1990, cultura florii-soarelui a cunoscut un regres fiind prezenta doar pe 395.000 ha, dar ulterior suprafetele au crescut la 588.000 ha în 1993, la 917.000 ha în 1996 si la 948.000 ha în 1999, ca urmare a interesului manifestat fata de uleiul de floarea-soarelui din productia interna.